Pentru wrestling, cel mai important moment din acest an a fost marcat de revenirea spectatorilor la show-urile companiilor nord-americane. Totodată, fiecare companie relevantă a avut câte ceva de oferit, mai rău sau mai bun.

WWE s-a remarcat cu o nouă tactică murdară – valurile masive de concedieri, dar şi cu resetarea NXT, pornind de la mutarea show-ului în serile de marţi, ca să nu mai concureze cu Dynamite, până la revenirea la un sistem de dezvoltare, care se pregătească noi “staruri” pentru main roster.

AEW a profitat de multe dintre concedieri pentru a aduce mai mult star power, dar şi personaje pe care publicul le aprecia în WWE, însă nu le aprecia booking-ul. Totodată, AEW a arătat şi ce fel de run ar trebui să aibă o legendă pentru Sting. Însă, fără doar şi poate, apogeul pentru compania lui Tony Khan a fost debutul lui CM Punk la prima ediţie de Rampage, urmat îndeaproape de debuturile lui Ruby Soho, Adam Cole şi Bryan Danielson la All Out.

Pentru Ring of Honor, 2021 este posibil să fi fost ultimul an de activitate, în timp ce pentru Impact Wrestling Hard to Kill nu este doar un PPV. Tot în 2021 a revenit PWG, iar MLW şi GCW se bat pentru poziţia de top indie promotion după dizolvarea EVOLVE.

În Japonia, NJPW a oferit destule meciuri bune, însă booking-ul, accidentările şi interdicţile de călătorie spre Japonia au lăsat compania într-o poziţie destul de grea. În schimb, NOAH a redevenit o promoţie relevantă, cu meciuri foarte bune, care merită urmărită şi mai mult în 2022.

Personal, pentru mine anul 2021 a reaprins pasiunea pentru pro-wrestling, după ceea ce s-a întâmplat în 2020. Totul a pornit cu Wrestle Kingdom 15, urmat de tot ceea ce a făcut AEW în această perioadă.

Am mizat pe faptul că revenirea lui CM Punk în wrestling şi am încercat o relansare a proiectului WrestleBook, însă cum de câţiva ani buni este doar un one man show, din cauza timpului liber limitat, dar şi a lipsei totale de interes pentru WWE, produs pe care comunitatea site-ului îl urmărea intens, sunt şanse mici ca activitatea să revină aici.

În ciuda celor spuse mai sus, prezint mai jos superlativele mele în materie de wrestling pentru anul 2021.

Cel mai bun PPV – AEW Full Gear

Cum show-urile oferite de NXT şi NJPW, care teoretic ar fi trebuit să rivalizele în această categorie, au fost de multe ori inconstante, în mod real, bătălia a fost între PPV-urile AEW, iar apogeul consider că a fost chiar la ultimul din acest an, Full Gear.

Meciul între Inner Circle împotriva Men of the Year şi American Top Team a fost singura rotiţă care nu a funcţionat aşa cum a trebuit, în schimb au fost nu mai puţin de cinci meciuri de la foarte bune la excelente. Pare că soluţia pentru PPV-urile AEW este să renunţe la tot felul de gimmick matches şi să ofere meciuri simple, cu storytelling, cel puţin pentru gusturile mele.

Cel mai bun comentator – Taz

Taz se aude mai des la Rampage şi la Dark, însă este de fiecare dată o plăcere, mai ales când face echipă cu Excalibur. Este fără nonsens şi foarte bine articulat, numeşte manevrele după nume şi oferă de fiecare dată nu doar o gură de aer proaspăt, dar şi informaţii relevante despre meci sau wrestling în general.

Cel mai underrated wrestler – Drew Gulak

De fiecare dată, în ultimii ani, la cel mai underrated wrestler două nume apăreau constant – Cesaro şi Sami Zayn. Însă mi se pare că în ultima perioadă, mai exact în acest an, s-au schimbat puţin lucrurile. Evident, Cesaro ar trebui să fie constant în upper midcard-ul sau main event-ul WWE, însă pentru câteva luni a fost acolo (probabil cât au durat negocierile pentru un nou contract) şi şi-a făcut treaba cu succes. Este în continuare underrated, însă măcar a avut o scurtă perioadă în care a putut să strălucească. Cât despre Zayn, este săptămână de săptămână la TV şi este de fiecare dată împlicat într-un storyline. Chiar mi se pare okay booking-ul lui din ultimii ani.

Deşi pot numi o mulţime de nume din WWE – Shayna Baszler, Mustafa Ali, Sheamus, John Morrison şi chiar dacă mai există cazuri gen The Butcher & The Blade în AEW, cel mai subevaluat wrestler din 2021 mi se pare Drew Gulak. Să nu se înţeleagă greşit, nu zic că locul lui este în main event-ul WWE, însă omul în cel mai bun caz are un meci de cinci minute la Main Event.

În perioada din 205 Live a demonstrat că poate tăia promo-uri interesante, se poate mula pe orice fel de gimmick, chiar dacă este unul cu accente de comedie sau unul mai serios, iar în ring este un adevărat talent, de aceea probabil a fost dorit iniţial ca antrenor pentru NXT. Consider că este omul potrivit pentru a fi gatekeeper în midcard.

Cel mai overrated wrestler – Charlotte Flair & Becky Lynch

WWE nu ştie ce booking să îi ofere lui Charlotte când nu este campioană, astfel că în cel mai mult timp este campioană. Şi este stale, din moment ce are acelaşi booking tot timpul.

Revenirea lui Becky Lynch a distrus tot run-ul pe care îl începuse Bianca Belair la WrestleMania, după acel meci foarte bun cu Sasha Banks. Nu doar că nu era necesară un squash al lui Becky, dar nici măcar nu era nevoie să revină heel şi să fie titlul pus pe ea din prima seară.

Most Improved – Darby Allin

Omul este deja un star. Faptul că lucrează săptămână de săptămână alături de Sting probabil l-a ajutat. Poate fi în main event-ul show-urilor fără să aibă vreo centură, asta înseamnă să fii un star.

De asemenea, din ce am văzut meciurile/segmentele lui de multe ori au cel mai mare rating de la Dynamite.

Cel mai bun storyline/feud – Povestea lui Adam Page

Indiferent cât de deep intri în poveste sau din contră, cât de superficial o priveşti, Hangman e relatable şi popularitatea lui din AEW mai arată şi că poate chiar s-a dus era wrestlerilor over the top, cel puţin dacă luăm în calcul publicul actual.

Arc-ul lui Page, care mi se pare cel mai bun storyline din ultimii ani, îmi arată atitudinea pe care AEW o are când gestionează poveştile spuse pe tv. Reţeta e simplă teoretic şi se referă la “trust the process”. De asta rămân încrezător că şi alte poveşti vor evolua mişto şi vor avea, în cele din urmă, un pay-off care nu va insulta inteligenţa fanilor.

Cele mai bune promo-uri – Eddie Kingston

Modul în care Eddie Kingston livrează promo-urile este unic, datorită autencitităţii şi intensităţii din ele.

Cel mai bun exemplu a fost în feud-ul cu CM Punk, în care nu doar că a mers umăr la umăr cu unul dintre cei mai buni talkeri din wrestleri, dar l-a surclasat în mod clar.

Cel mai bun show săptămânal – AEW Dynamite

Indiferent că este un card stacked sau unul cu wrestleri care apar mai puţin pe TV, în fiecare săptămână este ceva de văzut la Dynamite. Nu cred că s-a întâmplat vreodată ca un Dynamite să nu aibă meciuri bune sau să nu ofere o avansare a poveştilor spuse în acel moment.

Cel mai important este ceea ce am menţionat la începutul paragrafului. Nu sunt aceleaşi meciuri şi nici măcar aceeaşi wrestleri în fiecare săptămână la show-ul flagship. Este tot timpul fresh.

Cea mai bună echipă – FTR

În primul rând, aş vrea să menţionez şi The Lucha Brothers, pentru care 2021 a însemnat şi primul reign în AEW. A fost o decizie grea, însă în cele din urmă mi-am dat seama că mi-au plăcut mai mult momentele în care am văzut FTR anul acesta, chiar dacă au lipsit o perioadă de timp de pe tv.

Este mai mult vorba de stiluri, FTR este o echipă exact pe placul meu. Nu trebuie uitat ce au făcut Lucha Brothers şi Young Bucks anul acesta.

Cei mai buni wrestleri – Bryan Danielson & Giulia

La jumătatea anului aş fi pariat bani buni că nimeni nu îi poate fura titlul de “wrestler-ul anului” lui Shingo Takagi. Şi ce-i drept, este unul dintre cei mai buni de anul acesta, toate meciurile lui single din NJPW sunt must-see. Totodată, o menţiune importantă merită şi Kenny Omega, care a dus o mare parte a reign-ului accidentat, iar în ciuda acestui lucru a reuşit în continuare să livreze meciuri foarte bune.

Însă nimeni nu poate rivaliza cu Bryan Danielson anul acesta. Într-adevăr, aşa cum am crezut în vară, este anul dragonului. Dar anul lui “American Dragon”.

Incredibil work rate-ul lui Bryan din acest an, calitatea meciurilor lui, dar şi faptul că a reuşit asta în două companii diferite. În prima parte a anului a avut meciurile cu Roman Reigns, şi-a luat o pauză de durată, însă a recuperat tot după debutul în AEW prin meciurile cu Omega, Suzuki, Kingston şi Page, dar şi celelalte meciuri de la Dynamite şi Rampage. Îi urmăresc de mulţi ani cariera lui Bryan şi încă nu am văzut vreun meci în care să fie slab.

În divizia feminină aveam alte două favorite, pe lângă alegerea deja menţionată: Thunder Rosa şi Serena Deeb. Rosa, după o primă parte a anului în care a avut şi meciul cu Britt Baker, a fost mai mult pe la Dark . Am speranţa că ori va fi prima campioană TBS ori îi va lua titlul lui Britt Baker anul viitor. Cât despre Serena, probabil cea mai bună din AEW din punct de vedere al abilităţilor în ring, anul ei a fost afectat foarte mult de accidentări.

Alegerea mea, Giulia, vine din Stardom, principala companie de joshi puroresu, care merită mult mai multă atenţie. Giulia a avut un an aproape perfect, cu multe meciuri bune şi nu este de mirare că este pe radarul WWE. Are cam tot ce îi trebuie pentru a avea succes şi acolo şi în plus nu este atât de cunoscută publicului larg pentru a-i afecta posibilul succes în WWE.

Pentru voi care au fost cele mai tari momente din wrestling în acest an? Cam atât din partea mea. Over & out.