Sami Zayn a revenit la RAW după multe luni de absenţă. Cu un look puţin diferit şi vizibil cu un fizic mai mare decât în trecut, Zayn a deschis un open challenge la care a răspuns Finn Balor.
Balor şi-a apărut cu succes pentru prima oară titlul Intercontinental, câştigat la WrestleMania.
După meci, Zayn a făcut heel turn printr-un promo în care a spus că WWE-ul este un mediu toxic din cauza fanilor.
Nici nu speram să nu fie în pre-show, asta e nivelul maxim de promovare al diviziei cruiserweight, din păcate. Totuşi mă aşteptam să fie ultimul meci din pre-show, în genul meciurilor featured de pe card-ul preliminar de la galele UFC.
Totuşi s-au chinuit să scoată un meci bun, în ciuda faptului că jumătate din arenă sau chiar mai bine era goală. Rezultatul a devenit clar odată ce am aflat că Tony Nese e la el acasă. Cred că e campion de tranziţie, nu văd să aibă un personaj solid şi a cam părut de nicăieri push-ul ăsta. Murphy cred că va pleca din 205 Live.
Rating: ***1/4
Nu sunt foarte multe de zis, a fost ok, acceptabil, deşi nu am înţeles de ce au fost eliminate rapid nume importante. Mi-a plăcut final four-ul, pentru că, deşi Carmella acum e mai mult comedy character, a fost campioană şi are o oarecare legitimitate. De asemenea, este interesant poziţia de pe care a ieşit Sarah Logan, în mod normal înseamnă că este văzută ca fiind cea mai bună din Riott Squad.
Sincer, îmi era indiferent cine câştiga. Sper doar să conteze şi să facă ceva cu cea care a câştigat.
Rating: **
Cel mai slab meci de pe card. Previzibil, dar tot mizerabil a fost finalul. Trist şi locul în care a ajuns Braun Strowman. Văd că a transformat grăsimea în masă musculară, arată mult mai bine acum, păcat că nu mai fac nimic interesant cu el.
Rating: *1/2
Rezultatul a fost cel pe care l-am anticipat, dar mă aşteptam să fie un squash, să îi umilească total pe Revival. În schimb, meciul a fost chiar bun, în mare parte datorită lui Dawson şi Wilder, ca de fiecare dată au lucrat ireproşabil. M-a surprins şi Hawkins, pe care îl ştiam un worker mult mai slab.
Asemenea momentului pe care l-a avut Ryder acum câţiva ani, mă aştept să piardă centurile la RAW.
Rating: ***1/2
Foarte bună intervenţia lui Paul Heyman, gravitate cu care vorbea a făcut ca totul să pară extrem de real şi a avut sens storyline wise.
Meciul a fost ce a fost, Lesnar revine în UFC în august împotriva lui Daniel Cormier, rămâne de văzut dacă va mai apărea în WWE. Dacă nu va mai apărea, a fost decizia corectă de a îl pune over în felul ăsta pe Rollins.
Rating: NR (prea scurt)
Acesta a fost dream match-ul… La fel de bine putea să aibă loc şi la SmackDown, acela a fost nivelul. Parcă au lucrat cu frâna de mână trasă, mă aşteptam să văd contre şi ieşiri din RKO/Phenomenal Forearm, poate şi un Styles Clash de pe corzi (sau măcar un Styles Clash), dar chiar a părut un meci de weekly tv show.
Şi nu poţi să nu spui că au avut timp, 16 minute sunt suficiente. E ciudată situaţia, pentru că cel mai bun meci al lui AJ la WrestleMania e cel cu Shane McMahon, în rest toate celelalte (cu Jericho, Nakamura şi Orton) sunt la un nivel acceptabil pentru wrestler-ul colosal care este AJ Styles.
Rating: ***1/2
Acum am sesizat că au adăugat un scârţâit la intrarea lui Aleister, probabil e mâna lui Vince McMahon, în orice caz, demenţială intrarea, abia aşteptam să o văd pe un stadion.
Meciul a fost ce trebuie, fast paced, şi-au executat toţi manevrele semnătură, rezultatul a fost cel corect.
Rating: ***1/2
Nu m-a prins povestea, dar o înţeleg şi îmi place ce fac cu Miz ca face şi chiar mi-a plăcut Miz în meciul acesta, deşi a fost clar încă de la început că totul e construit pentru spot-ul final, care apropo, a fost mai safe decât un bump pe masa comentatorilor.
Nu înţeleg însă rezultatul, pentru că pare că feud-ul va continua. Evident, Miz se va lăuda cât de tough este şi că e tată, dar nu lucrează safe şi îşi pune viaţa în pericol, etc etc.
Rating: ***
Cel mai slab meci de pe main card. A fost un haos necontrolat, parcă nu s-au înţeles între ele şi nu prea le-a ieşit nimic. Am fost surprins de rezultat, dar mă bucur, pentru că The IIconics sunt entertaining as fuck.
Rating: *1/2
Cel mai bun meci din main roster-ul WWE în acest an. Character work-ul lui Bryan e genial ca heel, iar în ring a arătat de ce e în continuare unul dintre cei mai buni wrestleri din lume. Nu sunt cuvinte de ajuns pentru a îi lăuda munca pe care o face Bryan atât la nivel de personaj, cât şi în ring, a fost adversarul perfect pentru Kofi aici.
E greu să fii credibil ca babyface underdog când ai în faţă un wrestler mai mic sau egal cu tine, dar prin agresivitatea lui Bryan, dar şi suportul necontenit al fanilor pentru Kofi Kingston s-a putut asta. Storytelling on point, Kofi s-a ţinut acceptabil, nu a fost rău, dar putea să fie şi mai bine. Mă bucur şi că nu au intervenit celelalte personaje în ring. Păcat că au dat spoiler când au arătat că este un titlu în afara ringului.
Rating: ****1/2
Aparent Rey Mysterio tot nu a fost apt pentru meci şi în loc să bage pe altcineva în meci, gen Kevin Owens, au ales să îl pună over pe Samoa Joe, ceea ce e super ok.
Rating: NR (squash)
A fost ce a fost, cam dezamăgitor, mă aşteptam la un adevărat slug fest. Nici publicului nu prea i-a păsat, deşi sunt două personaje importante, dar deja începuse să se simtă oboseală.
Din păcate, nu au avut cojones să îi dea victoria lui McIntyre. Bine, la cum au tot dat-o comentatorii în timpul meciului, era clar, dar mi-ar fi plăcut mai mult să câştige McIntyre şi ar fi avut mai multă logică.
Rating: **1/2
A fost miss intrarea lui Triple H de anul acesta, a părut doar o parodie proastă după Mad Max, cred că şi mai slabă ca cea cu Terminator.
A fost un hardcore meci în stilul WWE, a fost bun, dar mult prea lung. Este obsesia lui Triple H să aibă meciuri lungi şi nu i-a ieşit, pentru că deşi a vrut el să fie un meci cu dramatism, publicul era mult prea obosit pentru un asemenea meci de 25 de minute.
Cinste lui Batista pentru toate bump-urile încasate, a făcut faţă, chiar dacă spre final era clar că e obosit. Cred că meciul putea fi mai bun dacă era Career vs. Career, că tot şi-a anunţat Batista retragerea după.
Rating: ***
A fost un meci. Corbin s-a mişcat okay, Angle cred că a fost pe pain killers. Aşteptările erau atât de jos încât nu cred că a fost cineva dezamăgit. Măcar nu a fost cel mai slab meci de pe card. Thank you, Angle!
Rating: **
Cel mai bun exemplu că show-ul a fost mult prea lung este reacţia mult prea slabă a publicului în timpul intrării lui Balor.
O altă decizie înţeleaptă de booking, din punctul meu de vedere. Mi-a plăcut şi că move set-ul lui Balor a fost uşor diferit.
Rating: ***
Mi-a plăcut ideea de la intrarea lui Charlotte, dar trebuiau să o ducă până la final şi să aterizeze undeva în stadion. Mă aşteptam şi ca Becky să aibă o intrare specială.
Din start, eu nu sunt de acord cu faptul că nu au avut timp să dezvolte un meci demn de un main event. 23 de minute sunt de ajuns pentru ceea ce sunt capabile în ring. Problema este că au ales să se bazeze doar pe big moves şi au fost multe nesincronizări şi manevre executate parţial greşit. Ronda a ratat câteva manevre şi a căzut şi nasol la un moment dat.
Nu ştiu dacă acela a fost finalul plănuit şi nici mă interesează, pentru că nu aşa trebuia să se încheie un show. Personal, nu cred că a fost un botch, pentru că vorbim despre WWE, un main event de WrestleMania şi micromanagement-ul lui Vince McMahon. În orice caz, a ieşit prost şi a părut mai mult un fluke decât o victorie meritată a lui Becky.
Rating: ***1/4
Aşa cum spune şi titlul, mi s-a părut entertaining WrestleMania. În afară de Bryan/Kofi, nu au fost cine ştie ce meciuri, dar experienţa per total a fost una bună.
Totuşi a durat prea mult, şapte ore şi douăzeci de minute. Enorm. La main event, în afară de două sau trei momente când s-a scandat “Becky”, publicul a fost mort. Nu poţi să continui în halul ăsta, pentru că întotdeauna la ultimele meciuri nu va fi nicio reacţie, trebuie să fie conştienţi de asta. Dacă vor să continue în felul ăsta, măcar să împartă show-ul în două zile, aşa cum face NJPW cu Wrestle Kingdom de anul viitor.
Apropo, iniţial nu voiam să fac o recenzie scrisă, pentru că oricum voi fi în podcast-ul prietenilor de la WrestleLegion, dar am zis să îmi duc la bun sfârşit seria din acest weekend, pentru că probabil va fi şi ultima recenzie pe care o voi scrie, din moment ce feedback-ul a fost egal cu zero.
Wrestlemania 35….decent. Cred că asta ar fi cel mai potrivit cuvânt pentru a descrie cel mai important moment din an în WWE. Ne așteptam la mai mult, dar ca în fiecare an ramânem cu un gust amar și asta nu din princina faptului că poate unii dintre favoriții noștrii au pierdut, ci mai de grabă pentru modul în care segmentele au fost executate. Să nu mai zic și de durata showului per total, sau de faptul că arena era sleită de energie după trei ore. So…fără să mai stăm pe gânduri, iată un review pe scurt a celui mai important moment de sports entertainment din an, Wrestlemania.
PRESHOW
Tony Nese defeated Buddy Murphy for the WWE Cruiserweight Championship.
N-aș avea multe de spus despre preshow, sau despre înfruntarea pentru titlul cruiserweight. Tony Nese și Buddy Murphy au livrat un meci tipic cruiserweight, fast paced, atletic și atractiv. Nu a fost deloc rau, însă nu știu cât de credibil este Nese ca și campion, dar poate am sentimentul asta pentru că nu urmăresc prea des 205 Live, iar pentru cele zece minute acordate acestui meci, a fost bine executat. Rămâne de văzut ce se va întampla cu Buddy Murphy în viitor. Maybe SmackDown?#decent#cruiserweight#preshow
Carmella won by last eliminating Sarah Logan – WrestleMania Women’s Battle Royal.
What the f*uck! De unde a apărut Carmella? Nu prea-mi plac genul ăsta de meciuri, hai să băgăm pe toată lumea în ring, toți trebuie să fie prezenți, e Wrestlemania. Nu! Meciul a fost kinda meh, puteau să pună over mai multe femei, însă au ales să o pună over cel mai mut pe Sarah Logan. Personal mi-aș fi dorit să câstige Sonya, cred că ar fi meritat pe deplin, plus că a avut o prestatie bună pe parcursul meciului. Una peste alta, Carmella își trece numele pe lista neânsemnată a câștigătorilor de battle royal la Wrestlemania.#meaningless#whyCarmella#preshow
Curt Hawkins and Zack Ryder defeated The Revival for the WWE Raw Tag Team Championship.
Nu build-up, nu hype, nu nimic. Bravo WWE. O pedeapsă cu public pentru Revival, și toți cunoaștem motivul ei. Despre meci nu-s multe de zis, mai de grabă pot să va povestesc despre cât de mult m-a deranjat faptul că Revival și Zack Ryder aveau the same f*king attire. Yey, Hawkins nu mai este luzăr. #ironic#fucktherevival#preshow
Braun Strowman won by last eliminating Colin Jost – André the Giant Memorial Battle Royal.
Worst booked match în preshow, sau cel puțin asta este impresia mea. Mulți oameni care puteau avea un loc pe main card au fost incluși în mizeria asta, inclusiv căștigătorul, Braun Strowman. Singura speranță pe care o am e ca Strowman să ajungă cumva prin victoria asta, la statutul pe care nu demult l-a avut, acela de top guy. #meaningless#wasteoftime#preshow
MAINSHOW
Wrestlemania 35 host Alexa Bliss welcomed the crowd.
Ce căcacat. Așa începem mainshow-ul, cu un mare căcat. Dar să o luăm de la început..Alexa a fost okei, m-aș fi așteptat să producă un moment mai bun. Cârcotașii ar spune că a creeat un moment de istorie când a pocnit din degete și Hulk Hogan și-a facut apariția, însă pentru mine nu a fost chiar așa. Mi s-a părut absolut penibil să-l avem pe Hogan greșind intentionat numele arenei pentru prima data, apoi încercând să spuna numele arenei corect, greșind din nou. Poate singurul moment de awesomeness, a fost creeat de Michael Cole, cand a strigat “oh, my goddess”. Noroc cu Paul Heyman care a întrerupt mizeria asta și a îndreptat atenția către ring, acolo unde avea să se întâmple o altă nefăcută. #cringe#ohmygoddess#mainshow
Seth Rollins defeated Brock Lesnar for the WWE Universal Championship.
De ce o altă nefăcuta? Pentru că în primul rând nu a prea fost meci, a fost mai mult un angle, un fel de Goldberg vs. Lesnar la SurvivorSeries în 2016. Kuds to Rollins, merită să fie campion suprem, însă modul în care a câștigat nu mi se pare a fi lăudabil pentru a începe un reign cu o bază solidă pentru un campion face. Victoria lui Rollins face ca nume precum Braun Strowman, Roman Reigns, Finn Bálor sau Daniel Bryan să nu însemne nimic, dat fiind că cei din urma au încercat legit să răpună bestia și nu au reușit. Mi-aș fi dorit ca Rollins să aibă un meci competitiv, un meci din care să fie un star mai mare decât este acum. Până la urmă după acest meci rămânem cu ce a spus Paul Heyman, și anume “My client getting on a jet to Las Vegas, where my client is ultimately appreciated.” *ufc hint*. #decent#lowblow#mainshow
AJ Styles defeated Randy Orton.
Doh. De ce ai pune Styles vs. Orton cu un așa heated crowd după meciul cu Rollins și Lesnar. Meciul dintre AJ și Orton nu pot să spun că mi-a întrecut așteptările sau că a adus ceva ce n-am mai văzut în confruntările lor anterioare. A fost un meci decent în limita a ceea ce le-a fost oferit, și de asemenea rezultatul îl menține pe AJ în lista oamenilor de top din SmackDown, și cred că asta este cel mai important lucru.#decent#notimpressed#mainshow
The Usos defeated Aleister Black and Ricochet, Rusev and Nakamura and The Bar for the WWE SmackDown Tag Team Championship.
Chiar a fost un meci bun, singurul neajuns fiind lipsa mai multor spot-uri, singurul memorabil avandu-l pe Ricochet în prim plan. Usos păstrează titlurile iar asta este un lucru bun pentru că SmackDown-ul chiar avea nevoie ca una dintre echipe să se evidențieze clar ca și cream of the crop, iar Usos asta au făcut.#goodmatch#creamofthecrop#mainshow
Shane McMahon defeated The Miz.
Ammmmm…ce căcat? De ce a pierdut Miz? Îl facem campion mondial pe Shane McMahon până la final de 2019? Care e rostul acestui rezultat? Și astea ar fi doar câteva din întrebările care cred că tuturor le-au trecut prin cap când au văzut ce rezultat am avut în meciul ăsta. Ca și meci în sine, a fost bun, mi-a plăcut. N-am crezut în veci că Miz va fi un face atât de over, acum sper că după bump-ul luat e bine și că nu este accidentat, așa cum se zvonea initial. #goodmatch#whyShane#mainshow
The IIconics defeated The Boss ‘n’ Hug Connection, Nia Jax and Tamina, Beth Phoenix and Natalya for the WWE Women’s Tag Team Championship.
Cred că a fost primul cuvânt ce mi-a trecut prin minte după ce am văzut meciul asta a fost “meritat”. Cele două australience merită pe deplin titlurile la echipe, ele practic fiind prima echipă legit a diviziei feminine, cu mult înainte ca Bayley și Sasha să fie puse împreună. N-ar fi multe de spus despre meci. Stolen win, but deserved. #decent#iiconics#mainshow
Kofi Kingston defeated Daniel Bryan for the WWE Championship.
Poate unul dintre cele mai bune meciuri ale serii. M-am bucurat sincer la victoria lui Kofi, o victorie meritată și muncită, după mulți ani de midcard în WWE. O victorie exact așa cum îî trebuie dată unui face organic precum este Kofi, clean as f*ck. Felicitări lui Bryan pentru modul în care a reușit să care meciul, cu adevărat one of the goats, pacat că gimmick-ul actual nu m-a făcut să îi fiu fan, așa cum am fost în trecut. Cine ar fi crezut că ceva ce a plecat precum o glumă ca New Day, ar putea să eleveze un membru la statutul de campion mondial? Nimeni nu cred că ar fi anticipat acest outcome, și cred că asta face cu atât mai special acest moment. Acum sper doar ca WWE să gestioneze cum trebuie momentul, și să nu fie doar un reign de trei zile…Kofi poate fi un face gigant în WWE dacă va fi indrumat cu atenție și eventualele meciuri pentru titlul mondial vor fi câștigate clean, așa cum îi stă bine unui face adevărat.#greatmatch#kofimania#mainshow
Samoa Joe defeated Rey Mysterio for the WWE United States Championship.
Nu-s multe de spus despre Joe și Rey. Cu toate că a fost doar un squash, acest outcome nu a facut decât să mai ridice puțin din cota și așa destul de scăzuta a lui Samoa Joe. Cu siguranță Rey nu a fost apt 100%, iar WWE a ales să nu riște nimic, de altfel a fost o decizie bună. Mă bucur că l-am vazut pe Rey.#decent#squash#mainshow
Roman Reigns defeated Drew McIntyre.
Yey, ne-am întors la status quo. Parcă nu s-a schimbat mai nimic, un alt Wrestlemania, o altă victorie pentru “fiul mult iubit”, Roman Reigns. Mi-aș fi dorit că victoria să îi fie data lui Drew, avea nevoie de ea! Atât potential, iar WWE alege să închidă ochii și să-și pună din nou toate ouăle în coșul samoan. Sper doar ca McIntyre să nu se transforme într-un Strowman, un “experiment eșuat” așa cum ar fi afirmat Vince McMahon. #decent#samoanlove#mainshow
Elias came out for his Wrestlemania concert.
Un moment de awesomeness, și nu mă refer la Elias care a avut o prestatie foarte bună, ci mă refer la John Cena. La Cena cel cu care am crescut, Doctor of Thuganomics. Elias a fost îngropat la scenă deschisă, Cena arătând de ce este un adevărat superstar și de asemenea de ce a fost atât de iubit în perioada în care doctor of thuganomics era “the sh*t” în WWE. #fivestarsegment#wordlife#mainshow
Triple H defeated Batista.
Cu cât interes am așteptat meciul asta…nu v-ați putea închipui. Copilăria mi-a trecut prin fața ochilor când am auzit “I walk alone” și l-am văzut pe Batista în drum spre ring. (nu, Batista nu era beat, este doar împiedicat.) Să nu mai pomenesc de cât de mișto au fost cele două intrări în arena, demne de Wrestlemania. Old school psychology marca Triple H, slow paced și suprinzător sau nu, meciul a fost și unul dintre cele mai lungi de pe card. Nu sunt cel mai mare fan al rezultatului, cu atât mai mult că acesta a fost și ultimul meci pentru Batista. Mi-as fi dorit ca Batista să se retragă cu victorie pe Triple H, la rândul lui fiind obligat să se retragă datorită stipulației. Cred ca ar fi fost un outcome mult mai bun, sau poate că fanboy-ul Batista din mine urlă prea tare. Meciul a oferit și câteva momente tari, precum cel în care cercelul lui Batista i-a fost smuls din nas de către Triple H, sau intervenția decisivă a lui Ric Flair. Poate sunt nostalgic, dar niste boșorogi precum Batista, Triple H, Ric Flair sau de ce nu John Cena, m-au facut să mă bucur de Wrestlemania mai mult decât m-au făcut restul meciurilor de pe card. #decent#thankyouBatista#mainshow
Baron Corbin defeated Kurt Angle.
Huh…ce mizerie. Nu sunt sigur de ce am așteptat un outcome diferit pentru meciul asta. Calitativ meciul a fost okei, însă pe tot parcursul acestuia am trait cu impresia că adevăratul oponent a lui Kurt Angle își va face apariția…Cena, Undertaker..cineva, oricine!Stiu că e normal ca un wrestler care se retrage să pună over un wrestler mai tânăr, tehnic vorbind WWE a făcut lucrul potrivit în a alege să-l eleveze pe Baron Corbin, dar totodata eram atât de sigur ca Angle va închide meciul intr-un minut sau două și că adevăratul oponent urmează să apară. Faptul ca WWE a ales să recunoască chiar și in build-up dezaprobarea fanilor față de Baron Corbin, a transformat totul în ceva foarte strange.Acum îmi doresc doar ca WWE să-și aranjeze piesele cum trebuie, Corbin are un heat nuclar, trebuie să facă ceva cu el, și ceva serios, de genul un reign de campion mondial până la final de 2019, altfel și-au batut joc de Kurt Angle.#decent#thankyouKurt#mainshow
Finn Bálor defeated Bobby Lashley for the WWE Intercontinental Championship.
Yey. Vedem demonul! Am ajuns să ne bucurăm ca vedem demonul o dată pe an. Atât de mult potențial irosit de WWE, mai ales din punct de vedere economic, dar și din punct de vedere creativ. Meciul a fost bun, în limita a ceea ce s-a putut face. De menționat ca Lashley a arătat surprinzător de amenințător cu acele lentile de contact galbene, ducând cu gândul către John Stewart a.k.a Green Lantern și comic book-ul cu Sinestro Corps.#decent#demonBálor#mainshow
Becky Lynch defeated Ronda Rousey and Charlotte Flair for the WWE Raw Women’s Championship and the WWE SmackDown Women’s Championship.
Fără îndoială cel mai așteptat meci de pe card, și de asemenea meciul de la care toată lumea avea așteptări astronomice. Păcat că lucrurile nu au stat chiar așa, meciul fiind o dezamăgire, chiar dacă toate cele trei competitoare pe bună dreptate au arătat și au dat tot ce au putut, doar că lucrurile nu au căzut așa cum se așteptau toți să cadă. Nu stiu, poate și faptul că arena era sleită de energie după un show atât de lung a contribuit, mai ales că pe percursul serii doi wrestleri face foarte over cu publicul deja își câștigaseră meciurile, Seth Rollins și Kofi Kingston. Din pacate finalul controversat va rămâne întipărit pe vecie în memoria fanilor și va știrbi din importanța în sine a meciului și a victoriei obținute de Becky, chiar dacă nu ar trebui să fie așa.Kudos to Ronda Rousey care se pare ca de undeva de la jumatatea meciului a luptat accidentata la mână, și de asemenea kudos to Charlotte Flair, pentru că a fost decisivă intr-o anumită măsură la ascensiunea campioanei supreme, Becky Lynch.Rezultatul este corect, au avut de asemenea și cateva spot-uri bun în meci însă a lipsit acel ceva pe care toată lumea l-a căutat în acest meci. Finalul n-ar trebui să fie reprezentat de acel botched pin, ci de faptul că la finalul meciului Becky Lynch a închis Wrestlemania cu cele doua titluri în drum spre ieșirea din arenă. #decent#undisputedchampion#mainshow – Scris de Patrik pentru WrestleLegion
În urma meciului pierdut cu Triple H la WrestleMania 35, Dave Batista şi-a anunţat oficial retragerea din wrestling, printr-un mesaj postat pe reţele de socializare.
Wrestler-ul devenit actor a declarat de mai multe ori în trecut că îşi doreşte un ultimul run în WWE împotriva lui Triple H, astfel că acest anunţ nu este chiar surprinzător.
În 2002 a debutat Batista în main roster-ul WWE, iar prima pauză a luat-o în anul 2010. A revenit în 2013 şi a participat în main event-ul de la WrestleMania 30, dar la scurtă perioadă a părăsit din nou compania. Are patru titluri World Heavyweight câştigate şi două titluri WWE, la care se mai adaugă patru titluri la echipe, două cu Ric Flair, unul cu John Cena şi unul cu Rey Mysterio. De asemenea, a câştigat de două ori meciul Royal Rumble, în 2005 şi 2014.
WrestleMania 35 s-a încheiat cu un pin din crucifix al lui Becky Lynch pe Ronda Rousey, cea din urmă ridicând vizibil umerii la a doua bătaie în podea a arbitrului. Cu toate acestea, numărătoarea a continuat şi Becky a fost declarată câştigătoare.
Mai multe zvonuri indică faptul că nu acesta ar fi fost planul, iar arbitrul ar fi greşit la final. Potrivit lui Sean Sapp de la Fightful, meciul ar fi trebuit să mai continue câteva minute şi să se termine cu o manevră de submission făcută de Becky Lynch pe Charlotte Flair. Aceleaşi surse menţionează că Ronda Rousey a fost deranjată de final, crezând că a arătat prost.
Totuşi, potrivit lui Dave Meltzer, finalul a fost aşa cum era plănuit iniţial. În plus, el a dezvăluit că Ronda Rousey a terminat meciul cu mâna ruptă.
Bret Hart şi Jim Neidhart au fost introduşi în WWE Hall of Fame ca The Hart Foundation.
În cadrul discursului de introducere, ţinut de Bret Hart şi Natalya, Bret a fost pus la pământ de un fan. Mai mulţi wrestleri prezenţi au intervenit, cel mai vizibil Dash Wilder, Davey Boy Smith Jr., dar şi Travis Browne, luptătorul din UFC şi soţul lui Ronda Rousey, care i-au aplicat câteva lovituri serioase atacatorului.
Potrivit unui comunicat emis de WWE, cel care l-a atacat pe Bret Hart a ajuns pe mâna autorităţilor.
Revenirea celor doi wrestleri la WWE TV este iminentă, potrivit Post Wrestling.
WWE îi pregăteşte lui Bray Wyatt o schimbare de personaj şi teaser-uri vor începe să apară foarte curând la show-urile televizate. Fostul campion WWE chiar a apărut la Starrcade, în noiembrie, dar acea apariţie a fost singurală.
În cazul lui Sami Zayn, revenirea lui ar putea avea loc la show-urile din Montreal, de peste două săptămâni. Un teaser pentru revenirea lui a apărut în decembrie, dar de atunci WWE nu a mai anunţat nimic.
War Raiders (c) vs. Aleister Black & Ricochet NXT Tag Team Championship
Încă o dată, War Raiders beneficiază de o intrare splendidă, care este în ton cu gimmick-ul lor de vikingi moderni.
Mi-a plăcut mult începutul de meci, adică acea parte cu Rowe şi Black, care s-au dovedit a fi şi wrestlerii care au ieşit cel mai mult în evidenţă. Se poate spune că Black a cărat meciul, mai mult sau mai puţin, de multe ori el a dat indicaţiile, cel mai evident fiind atunci când publicul era ocupat cu altceva, iar olandezul probabil i-a transmis lui Rowe că va ţine priza până când oamenii din arenă se vor uita din nou la meci. Sper să fi observat asta şi cine trebuie.
Nu vreau să zic că meciul nu a fost bun, pentru că a fost, dar parcă am mai văzut fix aceeaşi structură la ultimele meciuri tag team de la TakeOver. Ar mai merge schimbat câte ceva din timp în timp, pentru că devine previzibil şi oricum rezultatul meciului era deja.
Frumos momentul de la final. Sper ca cei doi să fie single în main roster. Aleister Black a demonstrat în NXT că poate fi un om de bază pentru companie, atât prin cum se comportă în afara ringului, cât şi pentru ceea ce face în ring. Nu-mi vine să cred cât de mult a evoluat de când l-am văzut prima dată într-un meci cu Chris Hero în PWG.
Câştigători: War Raiders Rating: ****1/4
The Velveteen Dream (c) vs. Matt Riddle NXT North American Championship
Bine scris meciul şi cred că asta a fost şi salvarea, pentru că în ring mi s-a părut că cei doi nu prea au chimie, au fost unele spot-uri care au arătat ciudat, precum încercarea de Elbow Drop a lui Velveteen. Prin indies, Riddle mai avea moment când claca şi parcă îşi lua blackout, făcea totul mecanic, poate a fost un moment de genul.
A fost funny şi spre finalul meciului când Riddle s-a transformat în Kota Ibushi, prima oară cu acel German Suplex de pe prima coardă şi apoi cu Kamigoye.
Modul în care s-a terminat nu îl scoate pe Riddle din cărţi pentru un eventual rematch, iar pentru asta eu aş fi vrut chiar să văd un turn heel la final.
Câştigător: Matt Riddle Rating: ***3/4
Pete Dunne (c) vs. WALTER WWE United Kingdom Championship
Nu ştiu dacă despre meciul acesta pot spune ceva negativ. Cel mai repede îmi vin în cap nişte momente în care WALTER nu se poziţionează cum trebuie pentru manevra care urma, dar cam atât, având în vedere că este abia al doilea meci al lor, primul fiind în wXw, a ieşit fantastic de bine.
A fost şi un meci tribut, aşa mi s-a părut, un meci din categoria celor care nu au nevoie de manevre flashy. WALTER a fost wrestler-ul masiv, un adevărat ring general, pentru că a atacat fiecare parte din corpul lui Dunne prin diferite metode (chop-uri, lovituri brutale, manevre de submission), iar singura şansă a lui Dunne era să profite de vulnerabilitatea austriacului – joint manipulation. S-a folosit de asta până în momentul în care WALTER a devenit prea preocupat de tactica lui Dunne şi a fost prins în capcană, dar în cele din urmă WALTER s-a dovedit a fi boss-ul suprem de la finalul unui joc video, iar pentru britanic a fost game over. S-a încheiat perfect reign-ul, iar mie finisher-ul mi-a plăcut. După un meci în care îţi distrugi adversarul, bucată cu bucată, splash-ul ăla de pe corzi este bomboana de pe colivă. Şi durata a fost importantă, dacă era cu cinci minute mai scurt sau cu cinci minute mai lung nu ar fi avut acelaşi impact.
Câştigător: WALTER – TITLE CHANGE Rating: ****3/4
Kairi Sane vs. Bianca Belair vs. Io Shirai vs. Shayna Baszler (c) NXT Women’s Championship
Drăguţ meciul, în contextul în care a servit ca o gură de aer între cele două mai bune meciuri de pe card. Părerea mea este că nu sunt încă decişi să pună titlul pe Bianca, iar finalul o cam scoate din cărţi pentru o perioadă.
Altfel, kayfabe, Shayna poate că nu este cea mai talentă, dar este cea mai inteligentă. A zis că nu mai au ce oponente să îi dea 1 vs. 1, meciuri în care era ajutată şi de Jessamyn Duke şi Marina Shafir, şi i-au dat trei oponente. Era inevitabilă ciocnirea dintre Io Shirai şi Kairi Sane, iar asupra Biancăi avea deja şi avantajul psihic. Mi-au plăcut detaliile astea mici.
Câştigătoare: Shayna Baszler Rating: ***1/2
Johnny Gargano vs. Adam Cole 2-out-of-3 Falls Match for NXT Championship
Cred că va fi controversat ce voi spune în continuare, dar aşa văd eu lucrurile. Primul fall a părut coregrafiat 100%. Poate să apară argumentul că sunt doi atleţi foarte buni şi s-au mişcat extrem de smooth. Da, s-a întâmplat şi asta, dar totul a părut repetat dinainte şi a fost exagerat. De la al doilea fall lucrurile s-au îmbunătăţit, iar calitatea meciului a crescut. Am văzut ceea ce voiam să văd, dramatism, disperare, frustrare, toate aceste emoţii fiind amplificate de reacţiile celor doi wrestleri, dar în special de Gargano, care încă o dată şi-a jucat rolul de face fără cusur.
Probleme încep spre finalul meciului. Eu personal vedeam o victorie a lui Adam Cole şi mi-ar fi plăcut să vină prin Panama Sunrise. E o manevră prea de impact, mai ales în WWE unde este interzis Piledriver-ul (sunt curios dacă o va folosi Cole şi în main roster), ca să fie făcut kick-out din ea. Sper să nu devină o manevră de tranziţie, aşa cum era în perioada indie a lui Cole. Revenind, finalul a fost overbooked în mod clar, iar Gargano nu avea nevoie de asta, nu trebuia să devină SuperCena pentru câteva minute, reacţia publicului ar fi fost aceeaşi când suna gongul. Aici mi s-a părut că au exagerat din nou, dar în cele din urmă a dus la replica teribil de amuzantă a lui Mauro Ranallo: “Mamma fn’ Mia”. (De asemenea, felicitări lui Ranallo pentru menţiunea lui Nipsey Hussle care a fost ucis la începutul săptămânii. Dacă nu ştiţi cine e, google it şi veţi vedea de ce a meritat să fie menţionat). Probabil că dacă aş fi fost în arenă în acel moment aş fi reacţionat la fel, e altfel când trăieşti momentul faţă de o privire uşor analitică din faţa unui monitor. Oricum, va rămâne în istorie pentru unul dintre cele mai tari pop-uri.
Iar partea cea mai controversată cred că vine acum. Eu de mult timp am zis că povestea lui Johnny Gargano trebuie să se termine cu el câştigând titlul de la Tommaso Ciampa, până atunci nu are voie să se atingă de el. Probabil că asta urma să se întâmple, dar din păcate Ciampa s-a accidentat. Nu au mai vrut să aştepte şi au apăsat pe trăgaci acum. Tot va rămâne un storyline excelent, dar s-ar fi încheiat perfect cu Gargano luând titlul de pe Ciampa. Acum momentul de la finalul show-ului, când vine şi Ciampa şi se îmbrăţişează cu Candice LeRae şi Gargano mă face să cred că ceea ce s-a întâmplat cu Ciampa e destul de serios şi nu ştiu sigur dacă va mai reveni în ring. Altfel nu văd de ce ar fi făcut asta, nu mai suntem în anii 80 unde nu exista termenul de kayfabe, dar cu toate astea mi s-a părut nefiresc momentul.
Per total, dacă făceau primul fall mai scurt sau mai… natural şi tăiau din bullshit-ul de la final, era un meci perfect.
Câştigător: Johnny Gargano – TITLE CHANGE Rating: ****3/4
WWE a anunţat vineri, înainte de NXT TakeOver: New York, că l-au semnat pe Kushida, fost multiplu campion IWGP Junior Heavyweight.
Din 2010 până în 2019 în New Japan Pro Wrestling, Kushida a devenit “Ace”-ul diviziei junior heavyweight din NJPW şi şi-a trecut în palmares de şase ori titlul diviziei, dar şi de două ori trofeul Best of the Super Juniors. În 2017 el a fost şi campionul ROH World Television.
Wrestler-ul în vârstă de 36 de ani, care deţine un record de şase victorii şi două lupte încheiate la egalitate în MMA, a avut succes şi în divizia pe echipe, câştigând de două ori titlurile IWGP Junior Heavyweight Tag Team alături de Alex Shelley, împreună cu care formau echipa Time Splitters.
El a anunţat ca va pleca din NJPW pe 7 ianuarie, iar ultimul meci l-a avut împotriva lui Hiroshi Tanahashi.
Încep prin a spune că tratez acest meci, ca de altfel mai multe de pe card, cu ideea că rezultatul chiar contează şi echipa creative chiar are ceva pentru acel wrestler.
Mi-ar plăcea să câştige mai multe femei de aici, toate cred că au potenţial de a face ceva interesant, personal aş vrea să câştige Sonya Deville, pentru că a fost lăsată puţin în umbra lui Mandy Rose şi ar fi frumos să primească şi ea un title shot în SmackDown.
Cu adevărat, cred că va câştiga Lacey Evans, cel puţin aşa am tot citit. Neapărat Asuka trebuia să fie ultima eliminate. Ca durată, mă aştept să fie de maxim 10 minute.
Andre The Giant Memorial Battle Royal (Kickoff)
Din nou, mă gândesc că au ceva serios pentru câştigător. Ca primă opţiune, cred că este Braun Strowman, care parcă a dispărut din prim-plan în ultima perioadă. Mie mi-ar plăcea să fie Andrade câştigător şi recompensat cu un title shot la United States la următorul SmackDown.
Din ce îmi aduc aminte din anii trecuţi au fost decentele meciurile astea, oricum nu prea sunt băgate în seamă.
Buddy Murphy (c) vs. Tony Nese WWE Cruiserweight Championship (Kickoff)
Sincer, mă aşteptam să pună meciul ăsta în main card doar că să îi lase pe Revival în pre-show. În plus, ca opener chiar ar fi prins, băieţii chiar ştiu să lucreze, iar un public ca la WrestleMania i-ar aprecia la adevărata lor valoare. Dar despre ce vorbim, până şi meciul dintre Neville şi Austin Aries a fost lăsat în pre-show.
Sunt indecis cui să îi atribui victoria. Povestea ar spune Tony Nese, ca să fie şi un feel good moment pentru Nese, dar nu mi se pare un personaj atât de solid pentru a pune titlul pe el, aşa că Buddy Murphy va reţine şi aici.
The Revival (c) vs. Curt Hawkins & Zack Ryder RAW Tag Team Championship
Meci adăugat pe ultima sută de metri. La cum au fost trataţi Revival în main roster şi în special de când au apărut zvonurile că vor să plece, nu m-ar mira ca Hawkins să facă pin-ul. Nici nu spui că sunt campioni, aici e clar o pedeapsă pentru că nu vor rămâne, dar nici Dawson şi Wilder nu par foarte afectaţi ştiind că sunt ultimele zile în companie. Sper să îi văd pe viitor undeva unde vor fi trataţi aşa cum merită.
Roman Reigns vs. Drew McIntyre
Pentru prima oară după mulţi ani în care Roman Reigns nu este în centrul atenţiei la WrestleMania şi asta cred că este un lucru bun. Aici au ocazia să îi restarteze personajul, să o ia mai încet cu push-ul, iar o victorie a lui McIntyre ar fi esenţială, nu doar de asta, dar şi pentru că scoţianul şi-a cam pierdut din hype în ultima perioadă, un fapt întâlnit la mai mulţi wrestleri de calibru din RAW. Dubios.
Meciul ar trebui să fie unul entertaining atât timp cât o ţin pe big moves şi sub 15 minute.
The Hug ‚n’ Boss Connection (c) vs. Beth Phoenix & Natalya vs. Nia Jax & Tamina vs. The IIconics WWE Women’s Tag Team Championship
Văd inutile aceste titluri, dar asta cred că e scuza lor ca să nu gândească poveşti şi pentru restul diviziei feminine, în afară de fetele care sunt în programul pentru titluri.
Ar fi fost frumos să fie şi două fete din NXT, aşa cum au promis la începutul reign-ului. Cred că vor câştiga Nia Jax şi Tamina, pentru că mai e nevoie şi de heat, cu pin pe Beth şi Natalya, ca să continue feud-ul cu Sasha şi Bayley, deşi opţiunea mea ar fi fost The IIconics.
The Usos (c) vs. The Bar vs. Aleister Black & Ricochet vs. Shinsuke Nakamura & Rusev SmackDown Tag Team Championship
The Usos vs. six single guys, aşa cum a comentat cineva pe pagina noastră de Facebook. Ar trebui să fie un meci grozav, urmând să fie, probabil, supraapreciat, dar cu toată seriozitate, ar trebui să vedem fast paced action timp de vreo 12-15 minute, depinde şi cât va dura show-ul în total. O durată bună ar fi undeva pe la 15, dar îl văd să aibă şi mai puţin.
Mi-ar plăcea să ia titlurile Black & Ricochet. Nu sunt de acord cu ei în divizia la echipe, pentru că au destul talent să se ridice şi singuri, dar măcar să îi ţină aici până când găsesc ce să fac cu ei. Doar să nu aibă un capăt de linie cariera lor single în main roster înainte să fi început.
Samoa Joe (c) vs. Rey Mysterio United States Championship
Rey Mysterio s-a accidentat şi la momentul scrierii articolului nu există informaţii dacă va fi sau nu în meci. Soluţia de back-up este Kevin Owens, deşi aş vrea să îl văd şi pe Andrade în meciul pentru titlu.
Credeam că vor merge pe un Mysterio vs. Andrade, mă aşteptam la ceva măreţ, mask vs. hair, title vs. hair or something like that, dar am rămas doar cu meciurile acelea foarte bune de la SmackDown.
Owens vs. Joe este un matchup interesant, la fel ca şi cel plănuit iniţial, aşadar meciul ar trebui să fie unul bun. Titlul ar trebui să rămână pe Joe, oricum mi s-a părut o lipsă de creativitate uriaşă la titlul United States.
„The Demon” Finn Balor vs. Bobby Lashley Intercontinental Championship
Sincer, fără să caut pe Google, nici nu ştiu care dintre ei doi este acum campion. Am văzut că e Lashley, iar în card-ul de pe site l-am pus pe Balor, atât de în ceaţă m-a băgat meciul acesta.
Balor ar fi opţiunea ideală, având în vedere că va fi şi „The Demon”. Curios sunt care e explicaţia kayfabe pentru care nu l-a adus cu Brock Lesnar.
Lashley e plictisitor şi nici ce i-au dat până acum nu îl ajută. Poate face Balor squash pe el aici şi în câteva luni vedem cum îl bate Lio Rush la RAW.
Kurt Angle vs. Baron Corbin Retirement Match
Va fi cumplit să mă uit la acest meci şi nu ar fi contat cine era în locul lui Corbin, Angle este accidentat şi, dacă anul trecut a arătat rău, anul acesta va arăta şi mai rău şi nici nu e Corbin genul de wrestler care să îl care.
Nu poţi să faci niciun meci scurt, pentru că nu se cade fiind ultimul, dar realmente va fi un chin de privit, din păcate.
The Miz vs. Shane McMahon Falls Count Anywhere Match
Nu sunt foarte interesat de acest meci, deşi e interesant unde vor să se ducă cu Miz face.
E clasicul meci al lui Shane McMaohn la WrestleMania, i-au dat stipulaţia aia ca să se arunce de pe ceva, altfel tot ce ar fi făcut în meci ar fi fost un Spear şi o duzină din loviturile alea extrem de fake de pumn.
AJ Styles vs. Randy Orton
This should be good, mai multe nu prea am ce să spun. Nu vreau să spun că e dream match, pentru că e un termen prea des folosit în aceste timpuri, dar Orton e unul dintre wrestlerii din WWE pe care ai fi fost curios să îl vezi împotriva lui AJ atunci când acesta nu era în companie.
Nici nu ştiu pe cine ar ajuta mai mult victoria. Orton e in limbo momentan, iar AJ pare că tot nu şi-a revenit după ce a pierdut titlul. În mod normal aş zice ca AJ să câştige, dar e posibilă o victorie a lui Orton în cazul în care vor să îl trimită în main event, iar AJ va ajunge în RAW.
Triple H vs. Batista No Holds Barred Match / Triple H’s career on the line
În sfârşit Batista a primit ceea ce a vrut, pe bune, de câţiva ani. Sunt curios să îl văd în ce formă e acum, deşi niciodată nu a fost el mare wrestler, dar a avut star power şi parcă de când a devenit actor a început să aibă promo-uri mult mai bune.
Cred că e evident că Batista va pierde şi acesta va fi send off-ul lui, pentru că asta şi-a dorit, un ultim program cu Triple H. Şi ar fi inutil ca Hunter să piardă, din moment ce nu ştii când va mai fi nevoie de el în ring.
Daniel Bryan (c) vs. Kofi Kingston WWE Championship
În primul rând, nu înţeleg de ce e atât de mare hate-ul pe Kofi Kingston, nu e ca şi cum de parcă toată lumea a uitat la ce se uită, să ne aducem aminte ce campioni WWE au fost de-a lungul timpului. Bryan este wrestler-ul meu preferat şi îmi place enorm ca heel, îşi joacă rolul perfect, dar fuck it, e WWE, nu e sfârşitul lumii că Kofi Kingston va fi campion. Şi faţă de alţii, chiar au motive dacă vor lua această decizie.
New Day este o maşină de bani pentru WWE, nu doar din tricouri, vin cu atât de multe idei, încât cred că au sute de produse pe shop-ul WWE. Iar lui Vince McMahon îi plac banii, iar într-o perioadă în care rating-ul la TV nu mai este atât de important, nu cred că va fi o problemă dacă Kofi nu va fi un draw din poziţia de campion, deşi nu cred că este cazul.
În plus, Bryan nu va fi prezent la show-ul din Arabia Saudită şi chiar dacă l-au mutat în mai, mai devreme sau mai târziu va fi nevoie să piardă titlul, de ce să nu o facă acum. Chiar dacă storyline-ul a fost mult tras de păr şi Kofi a devenit over dintr-o întâmplare, contează că e over. As fuck.
Putem să o luăm şi pe clişeul ăla, că a muncit mult, e de atâţia ani în companie, bla, bla. Sau putem să spune că ar fi răsplata după ce i-a făcut Randy Orton în urmă cu mai mulţi ani. Tot ce vreau să spun este că titlul WWE oricum nu mai înseamnă foarte mult acum, din păcate, iar Kofi campion nu este una dintre cele mai proaste idei pe care le-au avut, nu mai trebuie tratat totul atât de serios când urmăreşti produsul WWE, să fim serioşi, ştim la ce ne uităm.
În această notă, mi-ar plăcea să văd la SmackDown un turn al lui Mustafa Ali şi apoi un meci între ei la următorul PPV. Just for lulz.
WWE Universal Championship Brock Lesnar (c) vs. Seth Rollins
Când îl ai campion pe Brock Lesnar înainte de WrestleMania, ştii că storyline-ul nu va fi unul solid, dar din cauza accidentării lui Rollins, a fost şi mai slab.
Nu am mai auzit noutăţi despre starea lui medicală, dar sper să fie 100%, altfel există pericolul să vedem chiar un squash al lui Lesnar. Nu sunt în totalitate convins că va reţine, dar dacă se va întâmpla nu ar trebui să fie o surpriză, deşi ar fi păcat pentru tot ceea ce a făcut Rollins în ultimul an calendaristic.
Ronda Rousey (c) vs. Charlotte Flair (c) vs. Becky Lynch WWE RAW/SmackDown Women’s Championship
Primul amănunt care mă tulbură când vine vorba de acest meci este durata. Dacă Charlotte şi Becky pot să ducă un meci lung, nu ştiu cât de competentă este Ronda Rousey, deşi în trei ar trebui să fie mai uşor. Cred că asta va fi şi marea problemă a meciului.
Chiar dacă mişcarea WWE-ului se alătură trend-ului feminist din această perioadă, de data aceasta au acoperire pentru că storyline-ul chiar este cel mai hot din WWE în acest moment, chiar dacă a avut ups and downs de-a lungul build up-ului.
Motive au toate trei ca să plece cu toate titlurile, dar mi s-a părut de prost gust să bagi şi titlul din SmackDown acolo, e de înţeles totuşi de ce au făcut-o. Întrebarea rămâne în continuare, după WrestleMania vor fi unificate titlurile?
Revenind la câştigătoare. Ronda are şanse mari din punctul meu de vedere, asta în cazul în care nu pleacă sau îşi ia o pauză după. Să nu uităm că este cel mai important nume din divizia feminină şi chiar din întreaga companie şi nu ar fi prima oară când este băgată în faţă în scurta ei aventură în WWE, iar cum main event-ul este unul istoric, nu ar fi o surpriză să plece cu ambele titluri.
Dar tocmai pentru că este un eveniment istoric, iar mainstream media va relata mult de aici, decizia cea mai bună ar fi să bună titlurile pe Becky Lynch. E una de-a lor, e clar cel mai over personaj din acest meci şi, SURPRIZĂ, ar avea logică şi din punct de vedere al storyline-ului. A trecut prin atâtea ca să câştige meciul Royal Rumble, ca să fie inclusă ulterior în meciul acesta, trebuie să îşi ducă povestea la bun sfârşit.
Totuşi, într-un gest absolut porcesc al WWE-ului şi ca să râdă în faţă unei mase mare de fani, pentru că oricum s-a mai întâmplat asta în trecut, ar putea să pună ambele titluri pe Charlotte Flair pentru că, kayfabe, reprezintă excelenţa din divizia feminină, ar apărea şi Ric Flair pe acolo şi s-ar încadra în tiparul gimmick-ului ei.
E un card interesant pentru WrestleMania, deşi sunt sigur că va obositor de privit. Mie mi se par obositoare şi PPV-urile normale, iar acesta va avea şapte ore sau ceva de genul. Important e să nu mai luăm totul din WWE atât de în serios şi să consumăm show-ul de duminică noapte cu ceva alcool (dar nu mult), ca să putem să ajungem în acel punct în care să nu fim atât de afectaţi de deciziile de booking. Şi să nu uităm că avem un weekend plin cu wrestling grozav, de toate pentru toţi şi asta ar trebui să fie cea mai frumoasă perioadă a anului pentru un fan, hardcore sau casual, al acestui fenomen.
WWE RAW/SmackDown Women’s Championship Ronda Rousey (c) vs. Charlotte Flair (c) vs. Becky Lynch
WWE Universal Championship Brock Lesnar (c) vs. Seth Rollins
WWE Championship Daniel Bryan (c) vs. Kofi Kingston
No Holds Barred Match / Triple H’s career on the line Triple H vs. Batista
AJ Styles vs. Randy Orton
Falls Count Anywhere Match The Miz vs. Shane McMahon
Retirement Match Kurt Angle vs. Baron Corbin
Intercontinental Championship „The Demon” Finn Balor (c) vs. Bobby Lashley
United States Championship Samoa Joe (c) vs. Rey Mysterio
SmackDown Tag Team Championship The Usos (c) vs. The Bar vs. Aleister Black & Ricochet vs. Shinsuke Nakamura & Rusev
WWE Women’s Tag Team Championship The Hug ‚n’ Boss Connection (c) vs. Beth Phoenix & Natalya vs. Nia Jax & Tamina vs. The IIconics
Roman Reigns vs. Drew McIntyre
RAW Tag Team Championship The Revival (c) vs. Curt Hawkins & Zack Ryder
WWE Cruiserweight Championship (Kickoff) Buddy Murphy (c) vs. Tony Nese
Andre The Giant Memorial Battle Royal (Kickoff) Colin Jost, Michael Che, Braun Strowman, Andrade, Apollo Crews, Titus O’Neil, Tyler Breeze, Jinder Mahal, No Way Jose, Bobby Roode, Chad Gable, Kalisto, Gran Metalik, Lince Dorado, Bo Dallas, Curtis Axel, Heath Slater, Rhyno, Viktor, Konnor, Ali, Shelton Benjamin, Luke Gallows, Karl Anderson, Matt Hardy, Jeff Hardy, Otis, Tucker, EC3 & alţii
Women’s Battle Royal (Kickoff) Asuka, Carmella, Naomi, Lana, Mandy Rose, Sonya Deville, Nikki Cross, Dana Brooke, Ruby Riott, Liv Morgan, Sarah Logan, Mickie James, Zelina Vega & altele