Ca de obicei, titlul Cruiserweight deschide pre show-ul. Chiar dacă Gulak nu a avut cei mai importanţi challengeri, meciul a fost destul de apreciat de public.

Totuşi a fost cel mai slab title defense al lui Gulak. Nu a fost chimie, stilurile lui Dorado şi Carrillo s-au lovit de ceea ce încerca Gulak să facă, iar finalul a fost un botch.

Câştigător: Drew Gulak
Rating: **3/4

Nu mă aşteptam să văd meciul ăsta în preshow, mizam mai degrabă pe cel pentru titlul Intercontinental.

A fost mai mult un squash decât un meci competitiv, la ce s-a întâmplat după meci mă aştept să continue feud-ul, părea că Alexander primeşte un push important. Totuşi, a pierdut clean în doar câteva minute.

Câştigător: AJ Styles
Rating: **1/2

Titlurile la echipe sunt atât de importante încât au fost folosite, deloc necesar, în feud-ul pentru titlul Universal, când sunt multe echipe care aşteaptă oportunităţi şi TV time. Cu toate acestea, cei care au primit şansa au fost Ziggler şi Roode, fără să aibă vreo legătură până în acel moment.

Sper să fie doar filler champions şi titlurile să ajungă imediat la o echipă adevărat. Totuşi, lucrează bine împreună, se vede experienţa în general în ring, dar şi cea în divizia tag team. De asta a ieşit şi meciul solid. Evident, a existat doar pentru a mări tensiunea dintre Strowman şi Rollins înaintea meciului din main event, ceea ce nu s-a întâmplat.

Câştigători: Dolph Ziggler & Robert Roode
Rating: **3/4

La fel ca AJ vs. Alexander, a fost mai mult un angle decât un meci. Aici scopul a fost să construiască pe Bayley ca heel, ceea ce a funcţionat, mai ales pentru că publicul era pro-Charlotte.

Din păcate, am văzut cât de puţin interes acordă cei care scriu show-urile în dezvoltarea personajelor şi cât de unidimensionale sunt acestea. Bayley a “uitat” peste noapte tot ceea ce a susţinut şi promovat de-a lungul anilor, a făcut switch-ul face – heel fără să arate vreo personalitate, anumite trăsături care au rămas.

Câştigătoare: Bayley
Rating: **

The Revival continuă să facă cinste diviziei la echipe şi acum sunt campioni în NXT, RAW şi SmackDown. Spre deosebire de alte meciuri de pe card, a avut un booking foarte bun, foarte tag team şi schimbarea de campioni e binevenită.

Înainte de final mă temeam că nu se va întâmpla, mai ales după replica lui Corey Graves, dar din fericire The Revival au câştigat clean şi într-un mod autoritar, eliminând pachetul de muşchi din echipa adversă şi distrugându-l pe cel mai mic.

Câştigători: The Revival
Rating: ***1/2

De la un meci foarte bun la echipe trecem la unul foarte meh, oprit şi de echipa de jobberi în căutarea titlului 24/7.

Momentan singura utilitate a acestor titluri este că aduc expunere şi pe celalelte fete care nu se luptă pentre cele două titluri single, în rest, până acum, nu a fost niciun meci care într-adevăr să îţi capteze atenţia. Storyline-ul dintre Bliss şi Nikki rămâne în continuare interesant şi chiar sunt curios de ce pay-off va avea.

Câştigătoare: Alexa Bliss & Nikki Cross
Rating: **

Noroc cu tematica PPV-ului, altfel nu cred că ar fi fost apărat titlul lui Nakamura. Meciul a fost unul solid, stricat însă de intervenţiile lui Zayn de pe tot parcursul lui.

Fără acele părţi, chiar cred că ar fi un meci surprinzător de bun. Mi-a plăcut cum s-a mişcat Miz aici. Sper să continue feud-ul.

Câştigător: Shinsuke Nakamura
Rating: **3/4

Cu siguranţă cel mai bun meci de pe card, la mică distanţă de cel pentru titlurile la echipe din SmackDown, dar cu cel puţin o clasă peste celelalte. În mod surprinzător, pentru că Becky a avut numai title defense-uri slabe, iar Sasha începea să fie cunoscută mai mult pentru botch-uri decât pentru meciurile bune pe care le făcea în urmă cu ceva timp.

Dar mi-a întrecut aşteptările şi nu numai că a fost un meci bun, dar l-a construit şi pe următorul de la Hell in a Cell. Până atunci poate învaţă şi Becky cum se ţine un scaun, mă mir că nu a accidentat-o pe Sasha.

Câştigătoarea: Sasha Banks by DQ
Rating: ***3/4

Build up-ul mi s-a părut bun, cu povestea lor din trecut & all that stuff, dar nimic din ce s-a întâmplat la SmackDown nu am văzut la PPV. A fost un alt meci letargic, lipsit de dramatism şi care te poate băga la un somn şi după trei cafele şi un energizant.

Şi amândoi sunt vinovaţi, în aceeaşi măsură. Orton nu îşi dă interesul, ca întotdeauna, iar Kofi nu va mai atinge niciodată prestaţia din meciul cu Daniel Bryan, de la WrestleMania. Este momentul să vină un challenger serios şi să fie luat titlul de pe Kofi. Nu este la nivelul Jinder Mahal reign-ul său, dar a fost modest, cu meciuri foarte slabe pentru ce reprezintă titlul WWE.

Câştigător: Kofi Kingston
Rating: *3/4

A fost un brawl solid, cu câteva spot-uri mişto, dar şi cu momente moarte. Per total, a fost peste media PPV-ului.

Pare că s-a schimbat din nou planul pentru acest storyline. Nici nu mai ştim dacă Bryan mai este implicat, odată cu revenirea lui Luke Harper pare totul despre reunirea lui cu Rowan.

Chiar şi cu această incertitudine, mi-a plăcut ce s-a întâmplat, chit că nu a fost clean, Rowan totuşi l-a învins pe Roman Reigns. Harper, la câteva luni după ce se scria că lui Vince McMahon nu îi pasă de el şi a cerut să fie lăsat să plece, este introdus într-un storyline cu golden boy-ul companiei.

Câştigător: Erick Rowan
Rating: ***

Main event rapid, fast paced, cu un booking similar ca cel dintre Rollins şi Lesnar sau, de fapt, ca la orice alt meci cu Lesnar.

Partea proastă este că Strowman pierde încă un meci pentru titlu. Inconstant rău de tot booking-ul pentru Strowman, pare să nu aibă nicio direcţie şi singurul motiv pentru care a fost introdus în meci se datorează reacţiei pozitive primite din partea fanilor.

PPV-ul s-a încheiat în cel mai bun mod posibil. The Fiend rămâne cel mai creepy lucru văzut vreodată în WWE, dar pare că şansa la titlu a venit mult prea devreme. The Fiend trebuie să fie o atracţie specială, să nu apară atât de des sau să o facă “doar” Bray Wyatt, dar probabil încă nu şi-au dat seama până acum. Va fi ciudat dacă vor pune titlul pe el, iar dacă nu o vor face va fi o oportunitate nefructificată.

Câştigător: Seth Rollins
Rating: ***

Nu trebuie să ne ferim să spunem că a fost un PPV slab după o serie destul de bună din partea WWE. Faptul că au fost două meciuri peste medie înseamnă că, în general, nivelul a fost unul slab, asta ca să nu mai spun de veşnica problema, adică cea a timpului. Pur şi simplu publicul este extenuat la ultimele meciuri.

Cu toate acestea, show-ul oferă perspective bune pentru viitor, cu două sau trei storyline-uri interesante, a căror evoluţie trebuie urmărită.