S-a cam risipit hype-ul pe care îl avea Banks în urmă cu un an şi ceva, dar cu toate acestea a fost super over (cine nu a fost). Şi Noam Dar a primit o reacţie neaşteptat de bună.

Meciul în sine nu a fost cine ştie ce, au încercat un limb work pe care l-au abandonat până la urmă, iar singurul mare spot pe care l-au construit a venit în urma unei secvenţe sloppy în afara ringului. Înţeleg că Dar ar fi trebuit să fie wrestler-ul heel, dar dacă te uitai pe mute nici nu îţi dădeai seama de asta, pentru că McGuinness a fost singurul care s-a interesat de acest aspect şi l-a pus over pe Dar. În plus, nici finalul nu l-a ajutat să arate ca un heel.

Câştigător: Noam Dar
Rating: ***1/2

Dragunov era alegerea logică pentru Open Challenge-ul lui Cesaro, deşi eu speram la un meci între el şi Kassius Ohno.

Cesaro e într-o formă excelent, a arătat mai multe în 13 minute decât poate arăta într-o lună de RAW. Dacă ar fi fost după mine, meciul ăsta trebuia să fie în deschidere. Back and forth action, cu showcase pentru Dragunov, pentru cei care nu l-au văzut până acum.

Chiar dacă a pierdut, a ieşit câştigat în urma meciului, câştigând respectul lui Cesaro şi arătând că nu e foarte mare diferenţa dintre el şi un wrestler consacrat din WWE. Cu toate acestea, este a doua înfrângere importantă pentru Dragunov, după ce a pierdut şi cu Ohno la un show săptămânal.

Câştigător: Cesaro
Rating: ****

Nu mă aşteptam să pună titlurile pe echipa face tocmai datorită reacţiilor care ar fi fost la finalul meciului şi care i-ar fi transformat pe Gibson şi Drake în cei mai mari heels din brand.

Cred că ar fi ieşit un meci mult mai bun fără Gallus, care nu prea şi-a găsit locul şi au părut de umplutură mai mult, n-ai putut să crezi în niciun moment că vor putea câştiga. Ultimele minute ale meciului sunt şi cele care l-au ridicat, datorită near fall-urile dintre campioni şi Andrews & Webster. Era normal ca la final publicul să explodeze, indiferent de rezultat.

Câştigători: Flash Morgan Webster & Mark Andrews
Rating: ****

Big lads wrestling ~ Meciul a început lame prin acel spot în care corzile ringului au cedat. A venit rapid, de nicăieri şi nu în urma unei manevre despre care poţi să spui că putea duce la aşa ceva. Finalul a fost la fel de lame, mai bine mergeau spre un nou draw decât spre aşa ceva. Când îi pui over un sfert de oră pentru cât de puternici sunt, nu ai voie să închie cu aşa ceva.

Câştigător: Joe Coffey
Rating: ***1/2

Build up-ul pentru meci mi-a plăcut, a fost un feud personal, un război psihologic, dar pe care nu l-am văzut în ring. A arătat ca un meci normal, fără nicio poveste.

A părut bizar, Kay Lee Ray nu pare deloc pregătită să fie campioană, cred că se găseau soluţii mult mai bine. Un meci cu Piper Niven ar fi fost send off-ul perfect pentru Toni, dacă într-adevăr se duce în NXT.

Câştigătoare: Kay Lee Ray
Rating: **1/2

Îl consideram pe WALTER unul dintre cei mai buni heavyweights din lume dinainte să vină în WWE, dar nu mă aşteptam să arate atât de bine şi aici.
Austriacul pare desprins din perioada anilor 90 din AJPW, este un heel care nu are nevoie să trişeze pentru a fi huiduit, trebuie doar să îşi distrugă adversarul minute bune. Formula asta a funcţionat şi mai bine în cazul de faţă pentru că Bate era mult mai mic decât WALTER. Diferenţa de statură i-a ajutat pe amândoi să primească reacţii mai mari din partea publicului, nu aveai cum să nu îl huidui pe WALTER când vedeai ce îi face lui Bate şi trebuia să îl sprijini pe acesta de fiecare dată când încerca să revină în meci. Practic, Bate nu a luptat doar pentru el, ci pentru British Strong Style şi, dintr-un punct de vedere, pentru toată partea britanică a brand-ului. De altfel, în timpului meciului a avut şi trimiteri la colegii de stable.
Pe atât de simplu, atât de bun a fost finisher-ul, execuţia manevreie în egală măsură cu modul în care a fost vândută de Bate. A părut că Walter, pur şi simplu, l-a decapitat.
Dacă main event-ul de la precedentul TakeOver a fost părut mult prea lung pentru ce a oferit, acesta a avut peste 40 de minute, dar nu a părut în niciun moment prelungit aiurea. Trebuie apreciat şi faptul că deşi cei doi fac parte din câte un stable, nu am avut nicio intervenţie pe toată durata meciului. That’s how it’s supposed to be.
La final a fost un Curtain Call pentru British Strong Style, care în sfârşit vor ajunge permanent în NXT. Nu există dubii despre cine trebuie să fie următorul challenger al lui WALTER – The Ring General vs. The Swiss Cyborg.

Câştigător: WALTER
Rating: *****

Nu vreau să fac nicio comparaţie cu All Out, pentru că nu îşi are sensul. Un TakeOver care a servit meciuri unul şi unul, excepţia fiind cel din divizia feminină, şi a încheiat cu un adevărat modern classic. A mărit nivelul din NXT UK şi totodată a mărit şi nivelul aşteptărilor. Recomandarea mea este, pentru care au timp, să urmărească show-ul săptămânal.