Un început foarte bun de show, un meci fast paced în care ambii wrestleri şi-au arătat punctele forte. În ciuda faptului că a primit destul timp, 15 minute, nu a trecut niciodată într-o treaptă superioară şi, pentru un meci de unificare a două titluri, i-a lipsit acea doză în plus de dramatism.
Un rezultat previzibil, aşa cum au fost toate de la acest show. Totuşi, eu mă gândeam că vor lua titlul de pe Strong la War Games, dar probabil au alte planuri cu Joe Gacy şi în felul acesta au rămas şi cu un singur titlu. Îmi place Carmelo Hayes, este carismatic şi se descurcă bine şi în ring, mai ales când are lângă el un expert precum este Roddy.
Nu-l văd pe Strong să facă parte din direcţia pe care WWE o doreşte cu NXT 2.0, deşi a demonstrat şi aici că este un veteran pe care ţi-l doreşti să-l ai în roster, pentru că poate scoate oricând meciuri bune şi pune alţi wrestleri over. În caz că-l trec pe linie moartă pe Strong, sper să fie păstrat pe TV Malcom Bivens. Este cu adevărat un manager potrivit pentru wrestlerii care nu au abilităţi foarte bune la microfon.
Câştigător: Carmelo Hayes
Rating: ***1/2
– A fost anunţată revenirea Dusty Classic. În două săptămâni începe turneul din divizia masculină, iar în februarie va începe cel din divizia feminină.
– Segmentul dintre AJ Styles şi Grayson Waller a fost bun. Waller face parte dintre wrestlerii cu potenţial propuşi de NXT 2.0. Meciul va avea loc săptămâna viitoare. Waller poate ieşi over din tot acest mini-feud şi fără să-l învingă pe AJ, rămâne de văzut ce decizie va fi luată.
Un nou meci destul de bun, cu un pace similar celui din opener şi o situaţie destul de asemănătoare. Mă refer aici la diferenţa dintre cele două stiluri. Pe de o parte este cel high fly al celor din MSK, pe de cealaltă parte este stilul mai tehnic şi mai stiff al celor din Imperium. Însă la fel ca în primul meci, şi aici a existat o chimie între aceste două stiluri. Despre momentele dintre Riddle şi WALTER nu are rost să vorbesc foarte mult, au meciuri foarte bune în indies, care merită urmărite pentru a vedea mai mult.
Rămâne de urmărit când va primi MSK title shot-ul pe care clar şi l-a asigurat aici. Poate la acelaşi show în care va fi finala Dusty Classic.
Aparent Jeff Hardy trebuia să fie “şamanul” MSK, însă ideea cu Riddle a fost mult mai bună. Îmi imaginez ce fel de segmente ar fi ieşit, dacă Dezmond & Wentz nu-şi diluau gimmick-ul pe care l-au avut în Impact Wrestling şi care era mai mult TV-14 decât PG.
Câştigători: MSK & Riddle
Rating: ***3/4
Cel mai slab meci de pe card, cu un final la fel de slab. În primul rând, s-a mai făcut intrarea asta din elicopter, chiar într-un meci feminin, însă în main roster.
Nu a ieşit un meci bun pentru simplul fapt că, faţă de celelalte meciuri de pe card, nu a fost în ring cineva cu experienţă. Lui Mandy Rose nu i se poate reproşa nimic în ceea ce priveşte character work-ul din timpul segmentelor şi promo-urilor, însă parcă se schimbă total când intră în ring. Raquel Gonzalez nu m-a impresionat niciodată, nu mi s-a părut că are ce îi trebuie pentru a fi campioană, în special în prima variantă de NXT. Cora Jade are mult potenţial, dar încă este prea green pentru a duce singură un meci.
Mi-aş fi dorit să văd o victorie a lui Mandy, evident, pentru că nu lua titlul de pe ea atât de uşor, pe Raquel, pentru a o scoate pe Gonzalez definitiv din preajma titlului şi pentru a fi continuat storyline-ul cu Cora şi Mandy, unde văd un potenţial enorm pentru un underdog babyface aşa cum este Jade. Însă dacă nu se face ăsta, pe Mandy Rose ar ajuta-o un program cu Io Shirai.
Câştigătoare: Mandy Rose
Rating: **1/2
– Boa este single de când WWE a abandonat storyline-ul cu Mey Ying. Acum pare că are un gimmick inspirat de “demonul” lui Balor. Oricum este ceva similar.
– Segmentul dintre Andre Chase şi Von Wagner merită skip. Dacă mai sus vorbeam de Waller ca un wrestler cu potenţial, Chase şi Wagner sunt doi dintre cei care se află în cealaltă jumătate a listei. Cel puţin la Von Wagner, lipsa talentului se vede cu ochiul liber.
– Săptămâna viitoare va fi un meci Crowbar on a Pole între Pete Dunne şi Tony D’Angelo, semn că WWE l-a angajat pe Vince Russo în NXT.
Un main event straight to the point. Nu a existat nicio poveste complexă şi nici nu a avut o multitudine de manevre, însă a respectat caracteristicile de baze ale unui meci de wrestling, iar produsul final a fost foarte bun.
O mare parte din “vină” i se datorează şi lui Ciampa, care a fost perfect în rolul de veteran, campion de tranziţie. Bron arată bine, vorbeşte bine, se mişcă bine în ring, dar oricât de talentat şi cât de mult potenţial ar avea, în termeni de wrestling este încă green, are doar câteva luni de când este în NXT. Nu este un reproş, nici pe departe, are cel mai mare potenţial dintre toţi wrestlerii din NXT 2.0, dar fără un veteran ca Ciampa acolo, nu neapărat să-l ghideze tot timpul, dar să-i ofere siguranţă necesară, nu ar fi ieşit un meci atât de bun.
Nu ştiu însă dacă decizia de a pune titlul pe Breakker nu a fost luată prea rapid. Era de preferat să lucreze alături de Ciampa mai mult timp, astfel nu doar că ar fi prins mai multe pe parcurs, dar câştigarea titlului ar fi părut şi mai organică.
Pare că a fost ultima apariţie şi pentru Ciampa, care, în ciuda faptului că a fost ales campion după “accidentarea” lui Samoa Joe, nu este nici el potrivit pentru ceea ce se vrea de la NXT 2.0. Oricum, Ciampa este un wrestler care a depăşit cu mult aşteptările pe care le aveam atunci când a semnat cu WWE, mai ales că a avut mari probleme cu accidentările încă din perioada ROH.
Câştigător: Bron Breakker
Rating: ****
Fără doar şi poate, cel mai bun episod din NXT 2.0, dar asta şi pentru că au fost multe meciuri între wrestlerii noi şi cei cu experienţă. De aceea nici nu sunt în continuare complet “vândut” pentru acest proiect, deşi îmi place ideea de developmental, aşa cum a fost înainte de TakeOver era. Ideea este să nu facă overbooking, să ofere o creştere organică a wrestlerilor şi să nu mai proveze câte 15 feţe noi pe show.