Povestea meciului, relatata de The Rock- Part II
“M-am trezit in jur de ora 8, ceea ce inseamna ca am dormit in jur de 5 ore. Am ajuns la arena First Union [unde s-a tinut Wrestlemania-ul din acel an] in jurul orei 13:30. In zona de catering, m-am intalnit cu Pat Patterson, agentul delegat pentru a ne ajuta cu meciul nostru. Acesta este considerat unui dintre cei mai buni oameni din industrie, atunci cand vine vorba de psihologie, iar in acelasi timp are si un talent incredibil de a veni cu finaluri creative pentru meciuri. Era treaba lui sa ne ajute, sa gasim un final pe care meciul nostru sa il merite. Eu si Steve trebuia sa trecem 21.000 de fani printr-o multime de emotii in timpul meciului si nimeni nu ne putea ajuta mai mult decat Pat Patterson, sa realizam acest lucru. Asa ca eu si cu el am inceput sa venim cu cateva idei, iar atunci cand incepusem sa intram mai adanc in discutii, vine si Steve Austin la masa noastra.
“Ai mancat Steve?” l-am intrebat.
“Am facut-o deja”.
“Ok, ce-ai spune sa ne vedem in ring in 15 minute?”
“Ne vedem acolo.”
Ne-am intalnit in ring dupa 15 minute, asa cum planuisem. Steve era imbracat cu tricoul sau clasic cu Stone Cold, sapca lui Stone Cold, pantaloni scurti si ghete Magnum. Pat era si el cu noi si tot venea cu sugestii. Aveam in jur de 30 de minute de actiune sa umplem. La fel ca intotdeauna, am luat-o invers, de la coada la cap. Am luat-o de la sfarsit, catre inceput. Asa este cel mai usor. Daca stii cum meciul se va incheia, daca poti vizualiza finalul, atunci tot ceea ce se intampla pana atunci iti vine natural in cap.
Ideile au curs incontinuu in timp ce ne sprijineam de corzi. La un moment dat Vince McMahon a venit sa vada ce facem si a dat din cap aprobator. Nu a venit sa glumeasca cu noi sau ceva de genul. Era ziua meciului, ziua celui mai important meci al sezonului. Vince in general e foarte respectuos pentru astfel de situatii, ne lasa in pace inainte de show. La ora 15:30 aveam deja fundatiile unui scenariu destul de bun pentru meci.
Mai tarziu ne-am intalnit din nou, eu cu Steve si am inceput sa discutam mai in detaliu. E greu de explicat, insa atunci cand te intelegi foarte bine cu cineva, il cunosti foarte bine si iti place le nebunie sa lucrezi cu el, se creaza o anumita chimie intre voi. Poti simti o fel de sinergie in camera. E fantastic! Ideile deja incepusera sa curga foarte repede. Amandoi vorbeam mai repede, ne completam unul la altul propozitiile:
“Ce spui daca-“
“Te arunc de pe corzi?”
“Da..”
“Perfect! Apoi tu ma poti lovi cu swinging neckbreaker-ul tau..”
“La naiba! Exact la asta ma gandeam si eu! Apoi am putea incerca..”
Nu dupa mult timp adrenalina aparuse, iar entuziasmul nostru crescuse foarte mult, astfel incat nu mai vorbeam unul cu celalalt si tipam de-a dreptul: “Asta va fi un meci fantastic!”
Dupa un timp, veni si un ciocanit la usa. Era Jim Ross, comentatorul meciului nostru din aceea seara. Jim isi dorea sa ii spunem in mare ce am pregatit, ca sa stie la ce sa se astepte si sa aiba timp sa se pregateasca. Jim este cel mai bun comentator din istoria wrestlingului, iar in aceea seara isi dorea ca performanta sa de la microfon sa se ridice la nivelul performantelor noastre din ring.
Eu si Steve ne-am mai intalnit o data inainte de show, ca sa mai trecem inca o data totul in revista. Show-ul a inceput la ora 8, cu o interpretare a imnului national, din partea celor de la Boyz II Men. Eram vreo 30 sau 40 de oameni in backstage care ne uitam la monitoare. Imediat ce cantecul s-a incheiat, eu m-am uitat la Steve, in acelasi timp in care el s-a uitat la mine. Mi-a aratat ca are pielea de gaina, iar eu i-am zambit si i-am indicat bratul meu ca sa ii arat ca ma aflu in aceasi situatie ca si el.
Cu 6 minute inainte sa iesim in fata faniilor, am inceput sa sar pe varfuri, sa fac flotari, ca sa imi mentin sudoarea. Steve se incalzea si el langa mine. Am mai discutat din nou despre meciul nostru, mentionand diferite momente ale meciului, strigand unul catre altul diferite manevre si spot-uri pe care urma sa le facem. Ne testam unul celuilalt cunostiintele despre scenariul meciului
Dincolo de cortina ii puteam auzi pe fani cum tipa, anticipau main-eventul la fel ca si noi. Am luat o sticla de apa si m-am spalat rapid pe maini. Exact in acelasi moment, eu m-am uitat la Steve si el la mine si am ridicat 2 degete in aer. Acesta era semnalul pentru stransoarea Rock/Austin inca de la inceput [ aceasta stransoare este cea facuta de cei doi si la Wrestlemania 30. Am realizat un GIF mai jos pentru cei care nu o cunosc]:
“Ne vedem in ring”, ne-am spus unul altuia. Mi-am turnat apa in cap, mi-am luat titlul..
In arena se facuse liniste, un moment de liniste din partea publicului, care astepta ca ceva sa se intample. Apoi muzica mea s-a auzit…”
