Povestea meciului, relatata de The Rock- Part III

“Dupa meci, in timp ce mergeam pe rampa inapoi in backstage, puteam sa ii aud muzica lui Steve. Stiam ca sarbatorea in ring, impreuna cu fanii, deschizand doze de Budweiser. Se bucura de victorie, cum numai el o putea face. Eram foarte fericit pentru el, pentru noi si pentru ceea ce am realizat impreuna. Insa nu trebuia sa imi ies din rol. Trebuia sa continui sa fiu suparat, nervos, sa scuip, cel putin pana cand voi trece de cortina. Inapoi la vestiare, mai multa lume a venit sa ma intampine: Vince si Shane McMahon, agentii si cativa dintre baieti.

“Buna treaba Rock!”

“Unul dintre cele mai bune meciuri pe care le-am vazut!”

“Fantastic!”

“Multumesc”, am spus incontinuu. “Multumesc foarte mult.”

Usa s-a deschis, iar inauntru a intrat Steve Austin. A aruncat titlul, care era al lui acum, pe canapea, iar eu m-am ridicat in picioare si l-am intalnit in mijlocul camerei si ne-am imbratisat pentru vreo 10 secunde. A fost o imbratisare puternica, una ca intre frati, care arata faptul ca tocmai ce am impartasit unul cu celalalt ceva remarcabil in ring.

“Mersi”, mi-a spus Steve.

“Nu, eu iti multumesc. A fost placerea mea.” 

Imediat dupa ce ne-am despartit, ne-am prabusit pe canapea, amandoi extenuati. Mai multa lume a inceput sa intre in camera, unul dintre acestia fiind Jim Ross, care a venit si ne-a imbratisat pe amandoi, strangandu-ne mainile. “Doamne Dumnezeule, acesta a fost unul dintre cele mai bune, daca nu chiar cel mai bun meci pe care l-am comentat vreodata”.

Lumea a continuat sa intre in camera, pana cand atmosfera se transformase intr-una de petrecere. Intr-un final, Mark Yeaton, cel care suna clopotelul la inceputul si la finalul meciurilor, a intrat, carand cu greu un racitor mare si albastru. “E timpul pentru bere, baieti!” a strigat acesta.

Cu toti am deschis o bere si am inceput sa vorbim despre aceea seara. “Asta a fost meciul de care Wrestlemania avea nevoie”, a spus Steve. “Rock vs Austin, nu poate un meci sa devina mai important decat atat.”

“Ai dreptate!” a spus Jim Ross. “Si voi doi veti fi si platiti pentru asta”.

Intreaga camera a inceput sa rada. Eram o mana de adulti care radeam cu acel raset care vine doar dupa o victorie.”