Cele mai mari nume din wrestling au şi cele mai mari ego-uri şi nu acceptă întotdeauna să pună alt wrestler over. Nu a fost şi cazul lui Mick Foley, care în 2004 era un part-timer, iar Randy Orton era considerat the next big thing.
Feud-ul lui Orton cu Foley a fost flacăra care a aprins ascensiunea lui Orton spre main event. Nu doar că Foley a “cărat” feud-ul din punct de vedere al promo-urilor, dar l-a şi pus over pe Orton într-un meci care era specialitatea lui. Mai mult decât atât, a apărut şi într-o formă fizică excelentă, practic a fost all in cu acest program.
Meciul a fost structurat în trei acte. În primul, Orton a căutat victoria cât mai repede, însă câteva slam-uri în afara ringului nu au fost de ajuns. În tot acest timp, Cactus Jack a introdus-o pe Barbie în meci, un element care va influenţa modul în care se termină. Totodată şi Orton a fost implicat 100% în meci, a vândut tot ce i-a dat Foley, inclusiv un crimson mask de toată frumuseţea.
În al doilea act, Orton, fiind un cocky young angry man, prinde încredere că îl poate învinge pe Cactus Jack folosindu-se de armele lui. Doar că Foley este hardcore legend şi nu ar fi fost credibil ca Orton să îl învingă în modul ăsta. Greşelile lui Orton, care arată lipsa de experienţă, ne duc în ultimul act al meciului, acolo unde Cactus Jack îşi execută manevrele semnătură (Elbow Drop-ul, DDT-ul, Mandible Claw), dar nu este destul pentru a îl învinge pe Orton, care, faţă de el, este un wrestler full-time, pregătit să “explodeze”. Nici Orton nu câştigă după primul RKO, ci este nevoie de un RKO pe Barbie, pe care Foley a construit acest meci prin promo-uri şi prin momentele de la începutul meciului, când a pus publicul să aleagă între ea şi Mr. Socko. Cactus Jack a arătat că este hardcore legend, dar că perioada lui de glorie a apus. Iar Orton, care a încasat o mulţime de bump-uri destul de nasoale, a demonstrat că are ce îi trebuie pentru a fi un main eventer în companie.
Great storytelling cu foarte puţin wrestling. Aşa se creşte un superstar. Probabil că dacă meciul era în 2020, Orton pierdea în faţa lui Foley. Ce ar fi fost dacă Kevin Owens l-ar fi învins pe Goldberg sau Bray Wyatt pe Undertaker. Structura meciului este destul de simplă şi poate fi aplicată şi în alt context, nu trebuie să fie vorba despre un meci hardcore.
WWE poate să scoată la Royal Rumble un meci foarte bun între McIntyre şi Goldberg, aşa limitat cum este Goldberg în ring şi fără să îi dispară aura creată în WCW.
