Hai sa incheiam seara cu ceva concluzii: spectacolul a fost groaznic. Intr-un sport real nu conteaza cine vrei sa castige, va castiga cine va castiga. In wrestling in schimb, ai unica ocazie sa asiguri ca povestea spusa este relevanta si ca evolueaza. Ca relatia dintre performanta si rezultat sa fie una si mai importanta ca intr-un sport. In wrestling, meciul spune o poveste, si povestea face meciul mai interesant.
In aceasta seara, desi am avut meciuri ok, unele chiar stralucite, tot ce putea sa fie facut prost, s-a facut prost. Incepand cu victoria care anunta stagnarea lui Ziggler, trecand prin lipsa totala de creativitate in cazul lui Cena, si terminad cu finalul absolut penibil din main event. In loc sa fie totusi un final serios, am avut coiotul din Looney Toones caruia i-a explodat dinamita in mana. A fost un final la care orice electrician care urmarea show-u a ras cu lacrimi.
Ideea spusa de mine au folosit-o. Nu Bray a castigat, ci riscul lui Ambrose l-a costat. Dar, pana la implementarea aleasa de WWE a fost atat de penibila incat nu mi-a venit sa cred.
Parca toata seara a fost “Hai oameni buni, ultimul show mare al anului. Mimati ceva interes si hai acasa”. Cel putin din punct de vedere creativ. De aici imi pare rau prin tot ce a trecut Ziggler, doar ca sa ramana unde e. Imi pare rau de Harper pentru ca nu stie ce ii rezerva viitorul. Imi pare rau de Rowan ca si el e pierdut. Imi pare rau de noi ca Cena pastreaza status-quo-ul. Imi pare rau de Swagger ca s-a ingrasat. Imi pare rau de AJ ca e prinsa in divizia femeilor care sug p****a pentru main event. Imi pare rau pentru Ambrose ca fost adus la nivelul unui desen animat. Imi pare rau pentru JR ca e concediat si Michael Cole are loc de munca.
Imi pare rau pentru WWE.
