*referinţă titlu
Toate recenziile mele le puteţi citi AICI.
Shota Umino, Titan & Dragon Lee vs. Ren Narita, Jonathan Gresham & Bandido
Meciul de deschidere a fost exact ce trebuie să fie un opener, fast paced action şi să îşi execute setul de manevre fiecare wrestler din meci, iar în opt minute şi ceva au reuşit să facă asta.
Nu am avut timp să văd turneul, dar o să mă uit pe el şi sunt curios cum s-au mişcat Gresham şi Bandido. Dacă poate fi ales cel mai slab om de aici, aş spune Titan, a fost doar pe flippy shit cât timp a fost în ring. Shota Umino începe să devină un Takeshi Morishima jacked.
Câştigători: Shota Umino, Titan & Dragon Lee
Rating: ***1/2
Roppongi 3K & Ryusuke Taguchi vs. Robbie Eagles, El Phantasmo & Taiji Ishimori
Eagles şi Phantasmo sunt cei mai noi wrestleri din Bullet Club, iar El Phantasmo chiar s-a remarcat din poziţia de heel, poate prea mult, pentru că la unul dintre show-urile din turneu i-a aruncat şapca unui copil cu sindromul down din arenă, dar există posibilitatea să fi fost un work.
Anyway, acţiunea din ring nu a fost rea, dar cel mai important este că ne-a lăsat cu posibilitatea unui meci între Roppongi 3K, campionii diviziei junior heavyweight, şi Phantasmo & Ishimori. E o decizie bună să îl scoţi puţin pe Ishimori din preajma titlului şi să îi dai altceva de făcut. În plus, Eagles ar putea să facă turn face în curând.
Câştigători: Robbie Eagles, El Phatansmo & Taiji Ishimori
Rating: ***1/4
Ideea era că trebuia să fie un meci care să continue mai multe poveşti, dar i-am văzut prea puţin în ring pe unii precum Suzuki, ZSJ sau Ishii, iar asta s-a văzut în calitatea meciului. Privind şi partea plină a paharului, nu am avut timp nici de Toru Yano.
Creşte tot mai mult posibilitatea unui meci între Liger şi Suzuki, poate chiar cel de retragere al lui Liger. Oricum ar fi, eu abia îl aştept.
Câştigători: Tomohiro Ishii, Toru Yano, YOSHI-HASHI, Jushin Thunder Liger & Tiger Mask
Rating: **3/4
La fel ca celelalte meciuri de până acum de pe card, a avut rolul de a face build up pentru următorul meci dintre Naito şi Ibushi, ceea ce a şi făcut. Nu a stricat nici ce a fost pe lângă asta.
Câştigători: Tetsuya Naito, EVIL & SANADA, BUSHI
Rating: ***1/4
Okada şi Scurll au o istorie, pe lângă meciul, foarte bun de altfel, de la All In, Okada îl ia la mişto de fiecare dată pe Scurll când îi spune că locul său e în 205 Live.
A fost plăcut să îl văd pe Brody King în NJPW, pentru că, la fel ca Gresham, este prins în ROH şi singura şansă de a arăta cu adevărat ceea ce poate sunt astfel de apariţii. Un meci foarte bun pentru cele 10 minute pe care le-a primit, sunt convins că dacă avea dublu ca durată putea să iasă chiar ceva special.
Câştigători: Kazuchika Okada & Rocky Romero
Rating: ***1/2
După meci a rulat un video package cu Chris Jericho şi Okada şi-a jucat foarte bine rolul după aceea. Plus promo-ul de după meci a fost amuzant:“what the hell is a painmaker anyway?”. Abia aştept să văd meciul lor de la Dominion.
Nu prea am fost de acord cu acest meci, din moment ce era clar că White va câştiga. Dacă tot aveau nevoie de cineva în rolul unui glorified jobber, puteau să îl folosească pe Goto. Acum că White şi-a lăsat barbă, mă face să îmi fie dor de look-ul lui de American Psycho.
Cu un lucru nu poţi să dai greşi atunci când gândeşti un meci: limb work. Oricât de praf sunt wrestlerii din ring, tot trebuie să iasă ceva decent, iar când pui un titan precum Tanahashi şi un wrestler care a evoluat enorm şi evoluează pe zi ce trece ca Jay White, iese aşa ceva. Un meci foarte bun, în care White a arătat instinctul de killer, exact ce are nevoie personajul lui, distrugându-l pas cu pas pe Tanahashi. E clasicul meci cu Tanahashi pe care îl vedem de ceva timp, dar de fiecare dată e o încântare. Pin-ul a fost un detaliu excelent, mi-a plăcut la nebunie. Nu a fost chiar la nivelul celui din Osaka, dar clar superior primului meci dintre ei. O victorie de care White avea nevoie după ce a pierdut titlul şi înainte de G1 Climax.
Câştigător: Jay White
Rating: ****1/4
Juice Robinson (c) vs. Jon Moxley
Primul şoc a fost că Juice a renunţat la dread-uri, iar Moxley la blugi. Nu l-am mai văzut aşa din perioada FCW. Pare să fie o formă de respect pentru puroresu, din moment ce are şi încălţăminte folosită în wrestlingul amator şi ring gear de culoare neagră cu acel mic detaliu sau poate doar să fie o presupunere.
Încep prin a spune că meciul a avut şi momente mai slabe, ce-i drept, probabil se datorează faptului că au fost pentru prima oară într-un ring împreună, dar orice lucru negativ este eclipsat de cât de bun a fost meciul. Un brawl, dar un brawl cu wrestling în care s-a văzut din plin libertatea creativă. Moxley a părut extrem de fericit şi nu l-am mai văzut de mult timp să aibă o astfel de performanţă în ring. Chiar mă gândeam cât de useless par muşcăturile, dar chiar în acel moment am văzut că Juice sângerează. Excelent. S-au pus unul pe altul over, ambii au făcut o treabă excelentă, iar secvenţa de final m-a surprins plăcut. Sper ca de acum încolo, cel puţin în NJPW, să folosească acel Double Underhook Brainbuster ca finisher, arată demenţial.
Este clar că îl vom avea o perioadă pe Mox în New Japan, cel puţin până când începe show-ul săptămânal AEW. Sper să îşi păstreze acest gimmick de “Death Rider” şi aiba aştept să îl văd din nou în ring. Chiar dacă nu la single, mi-ar plăcea să apară pe card şi la Dominion.
Câştigător: Jon Moxley
Rating: ****1/2
Will Ospreay vs. Shingo Takagi
Uite ce se întâmplă când acorzi cu adevărat încredere unei divizii. Nu e de ajuns dacă le faci un turneu întreg, dacă după îi pui prin kickoff-uri. Ce-i drept, Ospreay şi Shingo sunt doi dintre cei mai populari wrestleri din Japonia, dar contează extrem de mult cum îi promovezi.
Aici poate să intervină şi diferenţa de cultură, de cum este văzut wrestling-ul în Japonia, faţă de Statele Unite, dar nu înseamnă că nu contează cum promovezi un brand sau o diviziei. Meciul a fost în main event-ul unui show dintr-o arenă legendară din Tokyo şi răspunsul publicului a fost întocmai. Da, ne-a plăcut să îi vedem pe Okada, Tanahashi şi ceilalţi, dar scopul nostru principal pentru care am venit este acest meci.
Şi nu a dezamăgit. A fost exact ceea ce mă aşteptam, fast paced, hard hitting action, balls to the wall, fără să fie pus prea mult accentul pe storytelling. Ospreay pare să îi fure titular de cel care este pregătit să moară în ringul de wrestling lui Ibushi, pentru că, din nou, unele bump-uri sunt greu de privit. Ideea este că meciul dintre cei doi ar fi putut fi în main event-ul oricărui show, pentru orice centură. Sper să îi văd pe ambii în G1, la Ospreay sunt mai sigur, dar pentru Shingo nu ştiu ce plănuiesc. Eu credeam că îi vor da lui victoria, dar vom vedea Ospreay vs. Dragon Lee duminică, la Dominion.
Câştigător: Will Ospreay
Rating: ****3/4
Per total un show excelent, chiar neaşteptat de bun, care mi se pare la acelaşi nivel sau poate chiar mai bun decât AEW Double or Nothing şi NXT TakeOver: XXV. Este minunat că în trei săptămâni am avut trei show-uri de wrestling, de la promoţii diferite, de foarte mare calitate. Şi mai urmează Dominion. Duminică.
