In sfarsit pot sa spun ca exista un show produs de WWE care face atat RAW cat si Smackdown sa para niste spectacole de mana a doua, suprasaturate de lumini si muzica si lipsa de showmanship. Ok, poate merg un pic prea departe zicand asta dar cine a vazut primul PPV/eveniment live NXT intelege perfect la ce ma refer. De ceva vreme buna NXT nu mai e un show cretin in care niste potentiale staruri trebuie sa se intreaca in probe idioate, a devenit divizia de dezvoltare a talentelor si are acel feeling de ‘divizia D’ unde wrestlerii, fie ei noi, fie staruri cu renume din scena independenta, dau tot ce au mai bun pentru public si pentru a-i impresiona pe cei care iau deciziile important in WWE. Rosterul divers, personajele noi, wrestlingul in ring pe bune, comentariul play-by-play bun (din pacate uneori nelipsit de acel cheesyness specific lui VKM) si doza precisa de backstage segments si promo-uri fac din NXT o emisiune fresh care te face sa vrei sa vezi ce se va petrece saptamana viitoare. Eforturile creative au culminat joi seara/vineri dimineata cu prezentarea produsului unui public mai larg pe noul WWE Network.
Sami Zayn vs. Cesaro
Incepem cu un meci care poate in orice zi si la oricare ora sa fie un main event. Lucrand ca El Generico si Claudio Castagnoli peste tot in lume acest meci a mai avut loc de zeci de ori in afara WWE-ului, motiv pentru care stiam inca de cand a fost anuntat ca urmeaza ceva clasic. Povestirea meciului play-by-play ar fi inutila, indiferent de ce as scrie nu pot cuprinde in cuvinte povestea spusa de cei doi in ring … ca sa vezi, exista si situatii cand ‘cartea’ nu e mai buna decat ‘filmul’. Sami Zayn intra in meci ca under-dog, sustinerea din partea fanilor de cand a venit in NXT a fost excelenta si totul se datoreaza personalitatii lui Zayn, imi aduce aminte de Rey Mysterio la inceput si din memorii mai recente de Daniel Bryan. Cesaro nu are parte de primirea tipica de care se bucura un heel, e un star in crestere care a castigat respectul fanilor prin ceea ce face in ring. Cand Cesaro isi va gasi personalitatea care il coafeaza on-screen cel mai bine si incepe sa isi dea drumul la papagal Cena, Orton si inca cativa isi pot face bagajele. Trecand insa peste introduceri meciul a avut o desfasurare logica, meciul incepe cu un stare-down intens intre cei doi iar dupa cateva lock-ups si schimbari de prize Zayn incearca un hurricanrana pe care Cesaro aproape ca il transforma intr-un netralizer. Pasul meciului e rapid, se pune accent pe povestire. Avem parte aproape iarasi de spotul in care Zayn sare printre corzile din colt insa Cesaro il prinde cu un upper-cut european. Au loc schimbari de ritm dese, near falls cu duiumul, submissions care in cazul lui Zayn se axeaza cel mai mult pe genunchiul ranit si avem parte de toate manevrele semnatura ale celor doi. Trebuie sa mentionez ca felul in care Zayn vinde disperarea este genial, in cazul meciului asta miscarea mainilor din timpul swing-ului lui Cesaro a accentuat perfect senzatia de ‘trebuie sa scap din incurcatura asta‘. Vreau sa vad un meci intre Sami Zayn si Dolph Ziggler cat mai repede. Incercam sa manac o felie de pizza in timp ce urmaream meciul si nu puteam sa iau o muscatura sau sa mestec fara sa mark-out ca un pustan de 8 ani. In cele din urma victoria ii revine lui Cesaro dupa ce in urma unui nearfall precedat de o manevra asemanatoare cu Canadian Destroyer-ul lui Petey Williams din partea lui Zayn, il arunca in aer, il loveste cu un upper-cut european si il pune in pozitie pentru un Neutralizer. 1,2,3 si asa se incheie alt meci de nota 10.
In mod normal as fi vrut ca Sami Zayn sa iasa invingator insa nu era cazul momentan. Cesaro e un star in crestere care nu putea pierde in fata unui tip din NXT, nu pot fi la acelasi nivel momentan. Dupa meci insa Cesaro, care nu ii oferea un gram de respect lui Zayn, se intoarce in ring si il imbratiseaza in uralele spectatorilor, soptindu-i ceva la ureche care mai-mai ca-l face sa lacrimeze. Code of Honor anyone? Ambii sunt over intr-un mod rar intalnit. Urmariti-l pe Sami Zayn in continuare, daca va fi folosit cum trebuie va deveni un nume mare.
CJ Parker vs. Mojo Rawley
Dupa un meci ca cel de din’ainte vine si un meci de respiro. CJ Parker apare primul in huiduielile publicului. Am incercat sa il accept pe CJ in privinta gimmick-ului destul de multa vreme dar nu ma poate impresiona. E prea cheesy, prea tras de par si prea ‘trying too hard’. Daca rolul lui CJ e acela de a fi un jobber atunci da e un gimmick bun dar daca scopul e acela de al face un star si de al face placut publicului atunci e un mare rateu. Numai Mick Foley ca Dude Love a putut combina wrestling-ul si miscarea hippie in asa fel incat sa fie placut. Mojo Rawley inainte de a debuta avea un fel de gimmick a la “party rock”, acum este ”the hype man”. Vreau si eu numarul dealer-ului de la care isi procura prafuri ca sigur e marfa buna. Datorita energiei si entuziasmului este destul de over si pe buna dreptate, mai are de invatat multe in ring dar ca gimmick e ok tipul. Meciul este destul de scurt si are mai mult rolul de a-l pune over pe Mojo. Nimic spectaculos, ambii au momentele lor scurte in care domina insa Mojo iese invingator dupa ce il loveste pe CJ cu “hyper drive”. Sincer sa fiu tipul are potential insa finisher-ul lasa de dorit.
The Ascension vs. Too Cool – meci pentru titlul de campioni la echipe
O da! YAH! YAH! YAH! Ascension isi fac aparitia cu muzica noua (mai buna decat ce foloseau inainte as zice) si cu aceeasi intensitate care i-a facut sa domine divizia pe echipe. Atat Konnor cat si Viktor au evoluat dealungul ultimului an in mod semnificativ si s-au inchegat ca echipa de barbari dementi care urla si rup totul in calea lor. Pe mine m-au castigat de multa vreme ca fan. Adversarii lor au fost anuntati ca fiind o surpriza si chiar asa a fost, pe scena apar Too Cool. A fost o surpriza placuta sa-i vad din nou, intotdeauna mi-a placut gimmick-ul ridicol de white boy hip-hop wrestlers insa sincer sa fiu cred ca puteau sa folosi o alta echipa pentru acest meci. Even so … I’m not complaining. Meciul incepe cu Viktor si Grand Master Sexay, cel din urma fiind bagat repede in colt si lucrat de ambii membrii ai Ascension. Dupa ce este prins intr-un head lock care a tinut cam mult Sexay scapa printre picioarele lui Viktor si face repede tag-ul catre Scotty. Tin sa precizez ca nu-mi vine sa cred cat de bine poate lucra si in ziua de astazi Scotty2Hotty, parca ar face-o regulat, nu ai zice ca s-a retras, in afara de look-ul mai batran, chelios si mustacios nimic nu s-a schimbat la el. Bravo tie Scotty! Dupa o ofensiva rapida Scotty il pune in pozitie pe Viktor pentru WORM (old school frate, bine asa) insa Viktor se repliaza in ultima secunda trimitandu-si adversarul cu fata in corzi. Dupa un suplex si un tag-in Scotty cade victima celor doi barbari care il lovesc cu Fall of Man. The Ascension retin titlurile de campioni si arata mai bine ca oricand. Ma intreb totusi de ce Viktor nu mai are lentilele de contact negre … chiar erau tari.
Paige vs. Emma – meci pentru titlul de campiona la divizia feminina
Incepem cu Stephanie McMahon care se perinda catre ring in uralele de “you still got it” ale fanilor carora le raspunde “I never lost it” … pai da Steph, implanturile nu ai cum sa le pierzi, si inca arata foarte bine, dar replica ta si cum ai transmis-o nu se compara cu “I never lost it bay-baey” a lui Jericho de la Royal Rumble 2013. Dupa cateva cuvinte de hype sunt introduse Paige si Emma care de ceva vreme sunt sufletul diviziei feminine din NXT. Meciul asta m-a impresionat mai mult decat credeam, stiam ca fetele astea pot lupta si au abilitati care lipsesc multor dive de la Raw sau SmackDown. Pasul a fost constant cu intreruperi in general doar pentru manevre de submission, motiv pentru care imi pare rau ca Emma e perceputa ca o tantaloaica, e foarte priceputa la prize si supuneri. Nici Paige nu se lasa mai prejos, contrand perfect multe tentative de supunere. Stai … ala a fost un powerbomb din partea Emmei? Whaaa- … de mult n-am mai vazut tipe facand asa ceva. Publicul scandeaza “Edge and Batista!”, semn ca in mintea lor fetele pun pe scena un spectacol comparabil cu cel a doua staruri cunoscute si respectate. In cele din urma Paige o prinde pe Emma intr-un submission care la inceput ziceam ca e un Scorpion Deatlock insa o rasuceste pe burta si ii prinde mainile ridicand-o in sus in ceea ce William Regal a numit un “Scorpion Crosslock”. Imi place cand vad asa ceva din partea fetelor. Emma se supune iar Paige retine titlul de campioana dupa un meci cum rar mai vezi intre dive. Asemenea lui Zayn si Cesaro de mai devreme dupa meci Paige o imbratiseaza pe Emma accordandu-i respectul meritat.
Ramane de vazut ce le rezerva viitorul ambelor fete. Imi pare rau ca Emma e tratata acum la Raw si SmackDown ca partenera ridicola a lui Santino. Caracterul asta uni-dimensional trebuie sa dispara, nu ca ar fi rau dar e prea buna pentru asa ceva. Paige pare a fi gata pentru main roster, cand va debuta anti-diva sper sa vedem un interes crescut pentru divizia feminina.
Tyler Breeze vs Xavier Woods
Breeze are potential iar gimmick-ul il coafeaza bine, narcisimul lui aduce aminte vag de Flair, Woods la randul lui are potential dar am impresia ca se limiteaza la un gimmick plictisitor. Cica ar trebui sa fie un tip crescut in 90’s, dar ca si persoana care a crescut in anii aia nu m-a convins. Pe deasupra muzica de intrare a mai fost deja folosita de ‘funkistii’ WWE-ului, ii trebuie ceva nou.
Dar de ce nu vorbesc de meciul lor? Pentru ca un bulgaroi bronzat i-a facut praf. Inainte ca meciul sa inceapa intra in scena Alexander Rusev urmat de “ambasadoarea sociala” Lana. Ii bate atat pe Breeze cat si pe Woods, cel din urma fiind prins in “the accolade” (a.k.a. camel clutch). Sincer sa fiu bulgaroiul ma impresioneaza. Nu e vreun wrestler tehnic de o finete desavarsita dar pentru un om de marimea lui se misca bine. Lana in schimb nu prea ma da pe spate iar gimmick-ul etnic ulta-folosit de est european barbar pare mai degraba o reminiscenta a razboiului rece. Cu toate astea hai ca-i dau o sansa.
Bo Dallas vs. Adrian Neville – meci cu scari pentru titlul de campion NXT
Main Event time, si cine sa apara cu titlul de campion daca nu HB-Shizzle Shawn Michaels cu caterinca lui specifica. Dupa cateva glume si o prezentare rapida a DVD-ului HBK mentioneaza importanta meciului care e prima treapta catre maretie. Neville este favoritul publicului, este primit cu bratele deschise. Asemenea lui Zayn si Cesaro a castigat publicul prin ceea ce face in ring. Urmeaza Bo Dallas, aka Bocahontas, acest Justin Bieber al NXT-ului. La inceput nu intelegeam care e faza cu gimmick-ul lui, cand il vedeam pe ecran il detestam din tot sufletul, insa pe parcurs am inteles de ce o face si trebuie sa recunosc ca si-a facut datoria gimmick-wise … cu toate acestea, chiar daca inteleg de ce o face si stiu ca o face bine, tot ma enerveaza. Bineinteles este primit cu huiduieli …. Tot nu-mi vine sa cred ca e fratele lui Bray Wyatt si baiatul lui Irwin R Schyster.
Incepem cu un staredown intre cei doi competitori in timp ce tilul este ridicat. Bo cauta sa scape din ring dupa inceputul meciului insa Neville il opreste. Urmeaza cateva miscari atletice care l-au facut pe Neville favoritul celor de a Full Sail insa Bo Dallas introduce prima scara in meci lovindu-si adversarul. Pasul il dicteaza mai mult Neville chiar daca ambii au momentele lor de superioritate. Spot-ul cu tornado DDT-ul alergat pe scara a fost foarte bun. La un moment dat cand ambii au avut o coliziune iar Regal a zis ca s-au lovit cap in cap chiar am avut impresia ca si-au dat ambii knock out, sunetul impactului chiar a sunat a craniu in craniu. Pe langa asta lui Neville imi mai si cade scara-n cap. Faza cu Bo urcand pe scara in timp ce Neville era prins cu gatul sub ea nu a facut decat sa-i asmute pe fani intr-o frenezie de scandari pentru Neville. 260 de zile ca si campion NXT le-a ajuns tuturor. Bo incearca sa-si loveasca adversarul din nou cu scara insa tentativa ii e potrivnica si se intoarce contra lui. Aflat cu spatele pe scara inainte mentionata Bo e o prada usoara pentru Neville care il loveste cu Red Arrow facand-ul sa se rostogoleasca inafara ringului. In timp ce punea la loc scara publicul simte ca e momentul si incepe sa scandeze “YES!” in timp ce Neville urca dupa titlu. Bo se chinuie sa intre la loc in ring dar e prea tarziu, Neville deja tine titlul in mana iar al patrulea campion NXT este incoronat. Toata lumea e bucuroasa si isi aplauda favoritul. Printre fani il vedem si pe John Cena care are pe fata o mare grimasa care ma face sa cred ca gandea “pfoaaaa, pai daca vine asta la Raw imi fura spotlight-ul … hai mai bine sa zambesc si sa aplaud pana una alta“.
Concluzii
Love him or hate him, Triple H a facut minuni cu NXT … macar de ar face aceeasi chestie cu restul emisiunilor. Talentele sunt infometate de renume si sunt gata sa demonstreze de ce merita sa fie in main roster oferindu-le fanilor meciuri bune si entertainment de calitate intr-o atmosfera mai degraba de indy decat de scenele mari ale Raw sau SmackDown. Cred ca unul din aspectele care atrage lumea catre NXT e tocmai faptul ca e “divizia D”, urmarindu-i pe cei din NXT urmaresti starurile de maine, intr-un fel cresti alaturi de ei si ii vezi cum evolueaza. Pe deasupra sunt inca destui wrestleri cu potential pe care nu i-am vazut destul pe ecran sau nici nu si-au facut debutul in NXT, deci urmeaza noi aparitii si noi oportunitati de a urmari un show in continua dezvoltare. Daca asta este NXT, daca asta este viitorul WWE-ului, I’m down with that.
