Review AEW All Out 2021 – Wrestling Is Fun

Eddie Kingston este over as fuck. Şi când te gândeşti că a fost semnat de AEW după meciul cu Cody, pentru titlul TNT. Ar fi o poveste frumoasă să câştige titlul, până la urmă.

A fost un opener foarte bun, Miro a arătat mai credibil aici decât în toată cariera lui din WWE. Mare parte din storytelling s-a bazat pe DDT-ul, care este criptonita lui Miro. În general nu sunt fan al meciurilor care nu se încheie clean, dar aici a lăsat loc de rematch şi a arătat că Eddie este un contender legit, faţă de ceilalţi pe care i-a avut Miro până acum.

Câştigător: Miro
Rating: ***1/2

Probabil toată lumea şi-a dorit ca adversarul lui Mox să fie Tanahashi, însă era împosibil.

Kojima a fost alegerea cea mai bună aici, în continuare este un wrestler grozav. Un meci în stilul celor avute de Moxley în NJPW, Koji a ţinut pasul şi m-a bucurat că a fost recunoscut şi aplaudat de public atunci când a fost cazul.

Finalul a fost cireaşa de pe tort, atunci când a apărut Minoru Suzuki. Una dintre surprizele la care nu mă aşteptam. Abia aştept să văd meciul de la Dynamite. Also, scrieţi în comentarii dacă v-ar plăcea să citiţi recenzii şi pentru Dynamite sau Rampage.

Câştigător: Jon Moxley
Rating: ***1/2

Acesta a fost un meci în care se vede foarte bine de ce contează victoriile şi înfrângerile în AEW. Kris Statlander era #1 contender şi chiar dacă nu s-a pus problema unei înfrângeri pentru Britt Baker, a fost un meci decent.

Câştigătoare: Britt Baker
Rating: ***

Rivalitatea dintre Young Bucks şi Lucha Brothers a fost printre primele din AEW şi a fost mişto de revăzut după doi ani, timp în care au stat departe unii de alţii.

Este drept că nu storytelling-ul a fost punctul forte al meciului, deşi când a fost necesar selling-ul, a existat. Bucks au lucrat excelent ca heels, mai ales că publicul a fost hot pentru Lucha Bros. Repet, nu a fost nicidecum un meci tehnic, în schimb a fost acţiune nonstop, balls to the fucking walls. Meciul serii pentru mine.

Câştigători: The Lucha Brothers
Rating: ****1/2

Nimic special aici, cred că toată lumea se aştepta ca Ruby Soho să fie joker-ul.

A avut parte de o primire specială, iar momentele de final au fost bune. Eu nu mă aşteptam să câştige, credeam că o vor construi pe Thunder Rosa pentru un eventual rematch cu Britt Baker. În continuare sunt şanse să se întâmple asta.

Mă bucur că Ruby va avea ocazia să îşi arate abilităţile din ring, cât şi personalitatea. Mai mult decât a făcut-o în WWE. Este un plus pentru divizia feminină din AEW.

Câştigătoare: Ruby Soho
Rating: **1/2

Înainte de meci eram destul de confuz, pentru că nu ştiam în ce direcţie vor merge. Dacă Jericho s-ar fi retras, ar fi fost ocazia perfectă.

MJF este un heel extraordinar, este o maşină de heat, iar presupun că pentru Jericho tot storyline-ul a fost fun. Este clar că se apropie de final, are 51 de ani şi începe să se vadă acest lucru.

Problema principală a fost că nu a părut ca ultimul meci al lui Jericho. A fost destul de competitiv, mă aşteptam să fie MJF mai dominant în meci şi atunci chiar să punem problema dacă este ultimul dans al lui Jericho. Reverse Dusty finish-ul a fost ok, mergea şi fără, dar nu m-a deranjat. Sper doar să se fi încheiat feud-ul aici.

Câştigător: Chris Jericho
Rating: ***1/4

A fost ciudat să îl văd pe Punk luptând în wrestling tights pentru prima dată. Chiar şi înainte de WWE, apărea într-un short similar cu cel de box.

Pentru primul meci al lui Punk după aproape opt ani a fost ceea ce ar fi trebuit să fie. Ring rust? Există, dar Darby a fost suficient de bun încât să mai ascundă din lacunele lui Punk. De asemenea, Punk mai are de lucrat la cardio.

A avut multe momente faine, de la începutul a la Bret Hart/123 Kid la cel în care “lipsa de experienţă” a lui Darby s-a văzut şi a fost prins relativ uşor în GTS până la Coffin Drop-ul evitat de Punk.

Sper să participe în meciuri pe la Dynamite şi Rampage ca să fie mai pregătit pentru următorul meci important de la PPV.

Câştigător: CM Punk
Rating: ***3/4

A fost ce trebuia să fie. O pauză pentru public după mai multe meciuri cu încărcătură emoţională, plus o apariţie de la Big Show în urma unui build up de câteva săptămâni. Sincer, preferam să văd asta decât un meci random cu Malakai Black, chiar dacă era mai bun, doar ca să fie şi el pe card.

Câştigător: Paul Wight
Rating: NR (prea scurt)

În ciuda faptului că (şi) aici câştigătorul nu era pus la îndoială, a ieşit un meci foarte bun, o continuare binevenită a meciului de la Rampage. De altfel şi acela a fost foarte reuşit.

Christian se descurcă fantastic în ring, nu are un stil spectaculos, dar lucrează ireproşabil şi în combinaţie cu stilul unic al lui Kenny Omega, pot ieşi astfel de meciuri.

Tot feud-ul ăsta a dus la mai multe lucruri pozitive. Christian a devenit campion Impact şi apare acolo săptămână de săptămână, a demonstrat că Omega poate fi bătut şi totodată au adus două meciuri foarte bune.

Câştigător: Kenny Omega
Rating: ****1/4

Îmi place ceea ce face Kenny Omega cu personajul său şi în special că îşi schimbă look-ul în timp ce caracterul său evoluează. Cu fiecare title defense parcă înnebuneşte şi mai mult şi inevitabil asta va duce la pierderea titlului.

Finalul a fost de vis. Swerve-ul cu Adam Cole a fost mişto, deşi a fost de la început un hint că a venit de pe intrarea wrestlerilor heel. A urmat şi momentul mult aşteptat – debutul lui Bryan. Nu ascund că este wrestler-ul meu preferat all time. Nu credeam că îl vor pune direct într-un program cu Omega, însă Bryan vs. Omega este un dream match.

AEW arată formidabil în acest moment. A arătat foarte bine încă dinainte de venirea lui Punk, însă acum este în cel mai bun moment. A un roster stacked, iar de acum vor trebui să ştii cum să gestioneze acest lucru. Sunt mult mai mulţi main eventeri legit şi există un singur titlu mondial, iar midcard-ul este full.

Show-ul a fost foarte bun, poate cel mai bun de anul acesta. A oferit cam toate tipurile de wrestling, au existat patru debuturi şi main event-ul a fost un home run.

Notă PPV: 9