Observ, cu întârziere, că WWE a postat pe canalul lor de YouTube meciul dintre John Cena şi AJ Styles de la SummerSlam-ul de anul trecut, aşa că am decis să îl revăd, poate că a doua vizionare îmi va schimba părerea.
Este un dream match, este înfruntarea dintre cel mai popular wrestler din WWE şi cel mai popular wrestler din afara WWE-ului, iar aici mă refer la faptul că AJ Styles şi-a construit reputaţia în afara companiei lui Vince McMahon.
AJ intră în meci arogant, cu ideea că este deja cel mai bun wrestler din lume, chiar şi fără să îl înfrunte pe John Cena, care este promovat ca fiind numărul 1 în WWE în ultimii 10-15 ani. Atenţie la storytelling, pentru că atunci când Cena îi spune lui AJ „Let’s get serious” sau ceva asemănător, practic îi transmite că trebuie să demonstreze în faţa lui că este wrestler-ul superior. Şi practic asta face AJ. Este tipicul booking „care pe care” al WWE-ului, specific în special lui „Big Match” John. Aici contextul le acordă circumstanţe atenuante, pentru că tot meciul a fost promovat exact ca cel mai mare wrestler din WWE şi cel mai mare wrestler din afara WWE-ului, deci a avut puţină logică să se treacă la big moves. Totuşi, s-a întâmplat cam repede, după aproximativ 7 minute, dar, din nou, ăsta e booking-ul WWE pentru astfel de meciuri. Ca poveste, Styles a început ca un băiat arogant şi a terminat ca un om demn de respectul lui Cena.
Începând cu părţile negative despre Cena, a încasat un Suplex pe apron, comentatorii s-au străduit din răsputeri să pună over manevra, dar Cena a stat întins pe canvas puţin, fără să ducă o mână la spate, nu s-a văzut nicio grimasă, nimic. A mai fost un moment când probabil ai uitat scenariul, iar Lariat-ul executat de AJ a arătat cam aiurea, ceea ce este ironic pentru că Cena a demonstrat încă o dată cât îi place să fie în control şi să dea indicaţii pe toată durata meciului. Trebuie să recunosc, spre final Cena a început să aibă o prestaţie destul de bună, mi-a plăcut în special selling-ul la Enzuigiri-ul lui Styles, când pur şi simplu a părut că e ko, dar şi reacţia pe care a avut-o la kickout-ul pe care l-a făcut AJ din Avalanche AA. Despre prestaţia lui AJ Styles nu sunt multe de spus, a fost fenomenal, a fost fără cusur aici. Chiar dacă a început mai greu în feud-ul cu Jericho, de la meciurile cu Roman Reigns a avut un parcurs incredibil şi să nu uităm şi meciul cu Shinsuke Nakamura, pe care l-a avut la începutul anului, în NJPW.
Un moment amuzant a fost când AJ a executat Ushigoroshi-ul, iar JBL s-a grăbit să spună că vrea să îl bată pe Cena cu propriul lui finisher, în tot acest timp Mauro Ranallo explicând cum a împrumutat AJ manevra de la Hirooki Goto, din Japonia.
Îmi menţin rating-ul pe care l-am dat atunci, adică ****1/4. A fost departe de a fi un meci pur de wrestling, departe de a fi un clasic în opinia mea, deşi mulţi îl consideră unul. Am apreciat secvenţa de final şi sunt de părere că dacă reduceau toată treaba cu big move, kickout, big move, reverse, kickout la vreo 5 minute, meciul ar fi ieşit mult mai bun. Acum va trebui să revăd şi meciul de la Royal Rumble, pentru că este o părere generală că acela a fost mai bun.
