In cadrul galei UFC 162, vom avea parte de un “main event” care s-a situat in ultimele saptamani in centrul nenumarator dezbateri si analize. Anderson “Paianjenul” Silva, considerat de multi ca fiind cel mai bun luptator de MMA la ora actuala (si poate cel mai bun din toate timpurile) va incerca sa isi apere titlul de campion al categoriei mijlocii pentru a 11a oara, record absolut in UFC, in fata lui Chris Weidman, neinvins in cariera sa de 9 lupte.
Geniul martial al lui Silva este deja binecunoscut, fiind autorul unor momente cu adevarat magice, de la KO-ul lui Tony Fryklund printr-o lovitura de cot ascendenta(2:36 in cadrul video-ului), la strangularea in triunghi aplicata lui Chael Sonnen (0:52)in ultimele clipe ale primei intalniri dintre cei doi. Avem de-a face cu un adevarat maestru, cu o precizie de invidiat, caruia nu ii trebuie decat un pas gresit din partea adversarului pentru a iesi invingator.
De cealalta parte, Weidman, desi duce lipsa de experienta in MMA a “Paianjenului”, este cu siguranta un individ talentat, atletic si disciplinat. Este un luptator ofensiv, fost practicant de lupte libere, pe care le-a complementat de-a lungul vietii cu un stil ultra-ofensiv si foarte eficient de Jiu-Jitsu brazilian, dar si fundamente decente de kickbox. Este un individ increzator in propriile forte, fapt ilustrat fara drept de apel de spulberarea aproape fara efort a unor adversari ca Uriah Hall (in a 3a lupta din cariera lui Weidman, 4:38 in cadrul video-ului) si Mark Munoz.
Se vorbeste foarte mult despre sansele fiecaruia dintre cei doi luptatori in diversele etape ale luptei lor. Consesul dicteaza ca Silva este superior in tehnicile de lovire, iar punctul forte al lui Chris Weidman consta in aducerea luptei la sol. In urmatoarele paragrafe, voi incerca sa aduc un plus de claritate acestor afirmatii, analizand sumar avantajele si dezavantajele celor doi combatanti atat in picioare cat si la sol.
Un fapt confirmat de luptele sale din cadru UFC-ului ne spune ca Anderson Silva este un luptator de contra. Desi are un arsenal bogat de lovituri si o capacitate inerenta ofensiva foarte mare, Silva prefera sa isi lase adversarul sa atace (sau sa il provoace in a ataca), pentru a ii putea exploata greselile. Va petrece de obicei primele minute ale luptei studiind distanta la care opereaza oponentul, dar si reactiile acestuia, iar dupa ce ajunge la o concluzie satisfacatoare, va cauta sa exploateze fiecare bresa oferita.
Anderson Silva are doua mari calitati in ceea ce priveste lupta in picioare: stapaneste foarte bine tehnicile de eschiva(2:31) si controleaza magistral spatiul de lupta prin deplasare. Singurul motiv real pentru care Chael Sonnen a reusit sa il loveasca atat de des pe Silva in prima lor lupta este faptul ca brazilianul era concentrat pe evitarea ducerii luptei la sol. In fata lui Weidman, va avea parte de un pericol asemanator, pe care americanul mai mult ca sigur ca va incerca sa il foloseasca in avantajul sau. De altfel, Weidman a aratat ca indiferent de renumele adversarului, este dispus sa incerce victoria prin KO (Uriah Hall este un kickboxer decorat). Unde puterea loviturilor lui Sonnen a fost din totdeauna discutabila, Weidman nu are aceasta lipsa.
Pe de alta parte, cel putin pe hartie, Weidman nu are ce cauta in picioare cu Silva. Desi progresul sau tehnic in departamentul loviturilor este impresionant si nu ii este frica sa se foloseasca de lovituri mai putin conventionale (cotul aplicat lui Munoz), Weidman comite o serie de erori prezente la majoritatea luptatorilor de MMA: cand este fortat sa se retraga, o face in linie drapta si nu pe laterale, iar atunci cand trebuie sa blocheze lovituri, se acopera cu manusile ca in kickbox (lucru mai putin eficient in MMA datorita marimii reduse a manusilor).
Clinch-ul este iarasi un factor interesant de analizat pentru ca amandoi luptatorii exceleaza in aceasta etapa a luptei in feluri diferite. Din pozitia de clinch, Anderson doreste sa aplice lovituri foarte precise de genunchi (1:08), controland partea superioara a corpului adversarului cu priza sa dubla in jurul gatului. Weidman, in schimb, este un expert al secerarilor si proiectarilor din clinch (0:56), acesta fiind una din armele sale principale pentru aducerea luptei la sol. In afara clinch-ului, Weidman poseda o foarte buna secerare cu bratele a ambelor picioare, aceasta fiind considerata una din posibilele chei catre o victorie din partea americanului.
La sol, cei doi combatanti sunt la poluri opuse din punct de vedere stilistic. Anderson, desi posesor al unei centuri negre in Jiu-Jitsu brazilian, prefera o abordare cat mai defensiva. Daca este pus pe spate va incerca sa controleze incheieturile adversarului, anulandu-i potentialul ofensiv, sau va cauta sa minimizeze spatiul dintre acesta si el. La acest punct, adversarii deficitari in ceea ce priveste departamentului defensiv vor cadea prada unei strangulari sau unei luxatii. Daca nu se iveste nici o oportunitate, Silva va cauta sa traga suficient de timp pentru a fi ridicat in picioare de catre arbitru. Mai mult decat atat, adesea stiind ca nu este in pericol de a fi finalizat, va fi multumit sa piarda o runda controlat de deasupra de catre adversar, pentru a reveni in runda urmatoare cu diverse procedee spectaculoase.
Weidman, insa, este genul de luptator care pune constanta presiune la sol. Controlul sau de deasupra este foarte bun, iar acesta reuseste sa atace constant prin procedee articulare sau de luxatie fara sa se lase descoperit contrelor. Este vorba despre o agresivitate foarte disciplinata care dovedeste ca vremea sa alaturi de antrenori precum Matt Serra sau Renzo Gracie l-a transformat intr-un specialist la sol de temut pentru absolut oricine, desi poseda numai centura neagra in Jiu-Jitsu brazilian. Americanul de 29 de ani stie foarte bine sa speculeze greseli tehnice la sol cu o viteza de reactie iesita din comun, ceea ce poate duce la sfarsitul dominatiei “Paianjenului”, despre care se spune ca a fost in repetate randuri neglijent pe saltea cu Sonnen (ducand la comentarii conform carora un luptator mai priceput in finalizari decat “Gangsterul American” ar fi incheiat rapid ambele meciuri).
La cei 38 de ani ai sai, Anderson nu mai are tineretea de partea sa, iar multa lume se intreaba cand va pati soarta altei legende, Fedor Emilianenko, despre care se spune ca a fost ajuns de vremuri si rapus in repetate randuri in apusul carierei sale. Trebuie clarificat insa ca desi batranetea nu poate fi nesocotita, infragerile lui Fedor se datoreaza, in principal, abandonarii stilului sau din Pride, care imbina proiectari, secerari, lovituri la corp si la cap, procedee articulare dar si de strangulare, in favoarea unui stil minimalist, prin care cauta preeminent un KO cat mai scurt folosind aceeasi lovitura dezlanata dar devastatoare cu care l-a distrus pe Brett Rogers (2:36) in Strikeforce. “Paianjenul”, insa, nu a parut sa devieze niciodata de la reteta succesului: intimidarea constanta a adversarului, studierea defectelor sale urmata nu doar de infrangerea, dar chiar de umilirea acestuia.
Este Silva un luptator de neinvins? Desigur ca nu, iar Weidman poseda suficiente arme prin care sa puna probleme reale brazilianului. Din acest motiv, nu este de exclus o victorie spulberatoare a americanului, insa acest lucru nu va fi obtinut decat prin tarie de caracter si disciplina, atat ofensiva cat si defensiva, atat la sol cat si in picioare. Cat despre Anderson, el ne-a aratat ca poate oricand sa incheie o lupta, bazandu-se pe experienta si creativitatea sa. Toata speculatia, insa, se va incheia in urma a ceea ce sparam sa fie o lupta cu adevarat spectaculoasa dusa de catre doi combatanti de elita.
