Ce seara, doamne ce seara. Asta inseamna sa ai poate doar un singur meci pe card care sa fie foarte bun, sa fie cladit bine, sa stii ce faci cu el si sa ai o directie. Daca dezastrul numit Wrestlemania 25 a avut HBK vs Taker sa salveze showul, acest Survivor Series din 2014 a avut meciul de final. Lucrurile care au contat de pe acest card, adica main eventul si Ambrose vs Wyatt, au fost facute aproape perfect.
Show-ul continua cu Publicul cantand eternul Nanananana, si nu pot sa laud echipa de productie pentru asta. Cum spune Stephanie “This is not over” si eu stiu asta. Am zis ca oricine castiga, Autoritatea merge mai departe. Dar pana la urma WWE-ul, ca o corporatie, castiga bani prin momente de neuitat. Si Survivor Series 2014 este un moment de neuitat.
A fost un meci ok in mare, dar dintr-un anumit punct a aruncat pe geam norma WWE-ului din ultimii ani de a face evidentul si a merge pe ruta previzila, si au pus greutate pe cineva care de ani nu primeste ceea ce merita: Ziggler. De asemenea au gasit momentul perfect pentru a-l prezenta pe Sting unei generatii care nu a auzit de el niciodata.
Eu inchid acum fereastra cu zambetul pe buze, cu un show ce m-a facut sa vreau sa vad maine Monday Night Raw, si asta conteaza cel mai mult. Nu am doar unele curiozitati. Am toate curiozitatile. Ce se va intampla cu Big Show? Ce se va intampla cu Ziggler? Sting? Autoritatea? Seth Rollins? Ambrose? Wyatt? Rusev? Rowan? Harper? Vince? Intrebari peste intrebari. Si VREAU sa ma uit la Raw. Este prima oara in multa vreme cand pot spune asta.
