Review WrestleMania 35 – That Was Entertaining

Nici nu speram să nu fie în pre-show, asta e nivelul maxim de promovare al diviziei cruiserweight, din păcate. Totuşi mă aşteptam să fie ultimul meci din pre-show, în genul meciurilor featured de pe card-ul preliminar de la galele UFC.

Totuşi s-au chinuit să scoată un meci bun, în ciuda faptului că jumătate din arenă sau chiar mai bine era goală. Rezultatul a devenit clar odată ce am aflat că Tony Nese e la el acasă. Cred că e campion de tranziţie, nu văd să aibă un personaj solid şi a cam părut de nicăieri push-ul ăsta. Murphy cred că va pleca din 205 Live.

Rating: ***1/4

Nu sunt foarte multe de zis, a fost ok, acceptabil, deşi nu am înţeles de ce au fost eliminate rapid nume importante. Mi-a plăcut final four-ul, pentru că, deşi Carmella acum e mai mult comedy character, a fost campioană şi are o oarecare legitimitate. De asemenea, este interesant poziţia de pe care a ieşit Sarah Logan, în mod normal înseamnă că este văzută ca fiind cea mai bună din Riott Squad.

Sincer, îmi era indiferent cine câştiga. Sper doar să conteze şi să facă ceva cu cea care a câştigat.

Rating: **

Cel mai slab meci de pe card. Previzibil, dar tot mizerabil a fost finalul. Trist şi locul în care a ajuns Braun Strowman. Văd că a transformat grăsimea în masă musculară, arată mult mai bine acum, păcat că nu mai fac nimic interesant cu el.

Rating: *1/2

Rezultatul a fost cel pe care l-am anticipat, dar mă aşteptam să fie un squash, să îi umilească total pe Revival. În schimb, meciul a fost chiar bun, în mare parte datorită lui Dawson şi Wilder, ca de fiecare dată au lucrat ireproşabil. M-a surprins şi Hawkins, pe care îl ştiam un worker mult mai slab.

Asemenea momentului pe care l-a avut Ryder acum câţiva ani, mă aştept să piardă centurile la RAW.

Rating: ***1/2

Foarte bună intervenţia lui Paul Heyman, gravitate cu care vorbea a făcut ca totul să pară extrem de real şi a avut sens storyline wise.

Meciul a fost ce a fost, Lesnar revine în UFC în august împotriva lui Daniel Cormier, rămâne de văzut dacă va mai apărea în WWE. Dacă nu va mai apărea, a fost decizia corectă de a îl pune over în felul ăsta pe Rollins.

Rating: NR (prea scurt)

Acesta a fost dream match-ul… La fel de bine putea să aibă loc şi la SmackDown, acela a fost nivelul. Parcă au lucrat cu frâna de mână trasă, mă aşteptam să văd contre şi ieşiri din RKO/Phenomenal Forearm, poate şi un Styles Clash de pe corzi (sau măcar un Styles Clash), dar chiar a părut un meci de weekly tv show.

Şi nu poţi să nu spui că au avut timp, 16 minute sunt suficiente. E ciudată situaţia, pentru că cel mai bun meci al lui AJ la WrestleMania e cel cu Shane McMahon, în rest toate celelalte (cu Jericho, Nakamura şi Orton) sunt la un nivel acceptabil pentru wrestler-ul colosal care este AJ Styles.

Rating: ***1/2

Acum am sesizat că au adăugat un scârţâit la intrarea lui Aleister, probabil e mâna lui Vince McMahon, în orice caz, demenţială intrarea, abia aşteptam să o văd pe un stadion.

Meciul a fost ce trebuie, fast paced, şi-au executat toţi manevrele semnătură, rezultatul a fost cel corect.

Rating: ***1/2

Nu m-a prins povestea, dar o înţeleg şi îmi place ce fac cu Miz ca face şi chiar mi-a plăcut Miz în meciul acesta, deşi a fost clar încă de la început că totul e construit pentru spot-ul final, care apropo, a fost mai safe decât un bump pe masa comentatorilor.

Nu înţeleg însă rezultatul, pentru că pare că feud-ul va continua. Evident, Miz se va lăuda cât de tough este şi că e tată, dar nu lucrează safe şi îşi pune viaţa în pericol, etc etc.

Rating: ***

Cel mai slab meci de pe main card. A fost un haos necontrolat, parcă nu s-au înţeles între ele şi nu prea le-a ieşit nimic. Am fost surprins de rezultat, dar mă bucur, pentru că The IIconics sunt entertaining as fuck.

Rating: *1/2

Cel mai bun meci din main roster-ul WWE în acest an. Character work-ul lui Bryan e genial ca heel, iar în ring a arătat de ce e în continuare unul dintre cei mai buni wrestleri din lume. Nu sunt cuvinte de ajuns pentru a îi lăuda munca pe care o face Bryan atât la nivel de personaj, cât şi în ring, a fost adversarul perfect pentru Kofi aici.

E greu să fii credibil ca babyface underdog când ai în faţă un wrestler mai mic sau egal cu tine, dar prin agresivitatea lui Bryan, dar şi suportul necontenit al fanilor pentru Kofi Kingston s-a putut asta. Storytelling on point, Kofi s-a ţinut acceptabil, nu a fost rău, dar putea să fie şi mai bine. Mă bucur şi că nu au intervenit celelalte personaje în ring. Păcat că au dat spoiler când au arătat că este un titlu în afara ringului.

Rating: ****1/2

Aparent Rey Mysterio tot nu a fost apt pentru meci şi în loc să bage pe altcineva în meci, gen Kevin Owens, au ales să îl pună over pe Samoa Joe, ceea ce e super ok.

Rating: NR (squash)

A fost ce a fost, cam dezamăgitor, mă aşteptam la un adevărat slug fest. Nici publicului nu prea i-a păsat, deşi sunt două personaje importante, dar deja începuse să se simtă oboseală.

Din păcate, nu au avut cojones să îi dea victoria lui McIntyre. Bine, la cum au tot dat-o comentatorii în timpul meciului, era clar, dar mi-ar fi plăcut mai mult să câştige McIntyre şi ar fi avut mai multă logică.

Rating: **1/2

A fost miss intrarea lui Triple H de anul acesta, a părut doar o parodie proastă după Mad Max, cred că şi mai slabă ca cea cu Terminator.

A fost un hardcore meci în stilul WWE, a fost bun, dar mult prea lung. Este obsesia lui Triple H să aibă meciuri lungi şi nu i-a ieşit, pentru că deşi a vrut el să fie un meci cu dramatism, publicul era mult prea obosit pentru un asemenea meci de 25 de minute.

Cinste lui Batista pentru toate bump-urile încasate, a făcut faţă, chiar dacă spre final era clar că e obosit. Cred că meciul putea fi mai bun dacă era Career vs. Career, că tot şi-a anunţat Batista retragerea după.

Rating: ***

A fost un meci. Corbin s-a mişcat okay, Angle cred că a fost pe pain killers. Aşteptările erau atât de jos încât nu cred că a fost cineva dezamăgit. Măcar nu a fost cel mai slab meci de pe card. Thank you, Angle!

Rating: **

Cel mai bun exemplu că show-ul a fost mult prea lung este reacţia mult prea slabă a publicului în timpul intrării lui Balor.

O altă decizie înţeleaptă de booking, din punctul meu de vedere. Mi-a plăcut şi că move set-ul lui Balor a fost uşor diferit.

Rating: ***

Mi-a plăcut ideea de la intrarea lui Charlotte, dar trebuiau să o ducă până la final şi să aterizeze undeva în stadion. Mă aşteptam şi ca Becky să aibă o intrare specială.

Din start, eu nu sunt de acord cu faptul că nu au avut timp să dezvolte un meci demn de un main event. 23 de minute sunt de ajuns pentru ceea ce sunt capabile în ring. Problema este că au ales să se bazeze doar pe big moves şi au fost multe nesincronizări şi manevre executate parţial greşit. Ronda a ratat câteva manevre şi a căzut şi nasol la un moment dat.

Nu ştiu dacă acela a fost finalul plănuit şi nici mă interesează, pentru că nu aşa trebuia să se încheie un show. Personal, nu cred că a fost un botch, pentru că vorbim despre WWE, un main event de WrestleMania şi micromanagement-ul lui Vince McMahon. În orice caz, a ieşit prost şi a părut mai mult un fluke decât o victorie meritată a lui Becky.

Rating: ***1/4

Aşa cum spune şi titlul, mi s-a părut entertaining WrestleMania. În afară de Bryan/Kofi, nu au fost cine ştie ce meciuri, dar experienţa per total a fost una bună.

Totuşi a durat prea mult, şapte ore şi douăzeci de minute. Enorm. La main event, în afară de două sau trei momente când s-a scandat “Becky”, publicul a fost mort. Nu poţi să continui în halul ăsta, pentru că întotdeauna la ultimele meciuri nu va fi nicio reacţie, trebuie să fie conştienţi de asta. Dacă vor să continue în felul ăsta, măcar să împartă show-ul în două zile, aşa cum face NJPW cu Wrestle Kingdom de anul viitor.

Apropo, iniţial nu voiam să fac o recenzie scrisă, pentru că oricum voi fi în podcast-ul prietenilor de la WrestleLegion, dar am zis să îmi duc la bun sfârşit seria din acest weekend, pentru că probabil va fi şi ultima recenzie pe care o voi scrie, din moment ce feedback-ul a fost egal cu zero.