Kassius Ohno vs. Lars Sullivan
După o serie de meciuri de deschidere care au livrat, TakeOver-ul de data aceasta nu începe cu ceva de foarte mare calitate.
Am înţeles direcţia în care au vrut să se îndrepte, dar nu le-a ieşit, iar vinovatul, aş spune eu, este Lars Sullivan. Chiar dacă a fost remarcat de Lesnar acum câţiva ani, pare că a fost băgat prea devreme într-un TakeOver.
Putea fi făcut orice meci în combinaţia Ohno, Itami, Danny Burch sau Oney Lorcan.
Câştigător: Lars Sullivan
Rating: **1/2
Aleister Black vs. The Velveteen Dream
Nu am urmărit foarte des episoadele săptămânale din NXT, dar feud-ul dintre Black şi Velveteen Dream pare că a avut cel mai bun build up.
Deşi văzusem că posedă carismă, Velveteen Dream m-a impresionat aici, atât din punct de vedere tehnic, cât şi din punct de vedere al psihologie. În fapt, meciul a avut cel mai bun storytelling din cele de pe card.
Per total, ambii au impresionat, ambii sunt over, nimeni nu a pierdut acest feud/meci.
Câştigător: Aleister Black
Rating: ****1/4
Kairi Sane vs. Ember Moon vs. Peyton Royce vs. Nikki Cross
NXT Women’s Championship
Bun meci, dar doar atât. Printre lucrurile pozitive se numără faptul că a durat sub 10 minute, dar nu vorbim despre un meci care va fi ţinut minte mai multe de cinci minute după ce îl vezi.
În rest nu prea am chef să spun mai mult, din cauza faptului că nu a câştigat cine trebuia. Da, a fost frumos să fie la ea acasă şi să primească titlul de la Asuka, poetic, dar nu Ember Moon ar fi trebuit să plece cu titlul. Au făcut ca tot turneul Mae Young Classic să nu însemne aproape nimic.
Câştigătoare: Ember Moon
Rating: ***1/2
Andrade „Cien” Almas vs. Drew McIntyre
NXT Championship
Am fost surprins când am văzut că l-au băgat pe Almas în meci şi eram convins că se va întâmpla ceva, poate să fi luat Cole titlul la live event-ul din San Antonio. Şi mai surprins am fost când am văzut rezultatul final.
Meciul mi s-a părut că a avut un început destul de slab, dar apoi şi-a ridicat nivelul, în mare parte datorită lui Almas. Îmi plăcea mult Drew în indies, de când e în NXT a părut generic. Într-adevăr, a ajuns să fie un veteran, ştie când şi ce să facă, dar nu impresionează cu nimic.
În schimb, Almas este cu totul alt om. Tot timpul a fost un wrestler grozav, dar mai avea de lucrat la personaj, iar trecerea la personaj negativ a fost o decizie excelentă. Aplaud şi asocierea cu Zelina Vega, au chimie, se observă că au timp să lucreze împreună la Performance Center.
Bună decizia de a pune titlul pe Almas, este extrem de over, iar McIntyre a servit mai mult ca un campion de tranziţie, păcat că a fost aruncat în main event-ul din NXT imediat ce a revenit.
Câştigător: Andrade „Cien” Almas
Rating: ***3/4
The Undisputed ERA vs. SAnitY vs. The Authors of Pain & Roderick Strong
War Games
Am avut intenţia de a vedea cât mai multe meciuri War Games, dar am reuşit să îl văd doar pe al doilea, din 1987, care parcă a primit 5 stele de la Meltzer. Pot spune că acesta a fost peste cel de atunci.
Nu sunt foarte multe de analizat la acest meci, a fost haos, a fost fun, a fost entertaining. Au avut câteva spot-uri incredibile. A durat peste jumătate de oră, dar nu am simţit când s-a dus timpul. Voiam să văd mai multe interacţiuni între AoP şi Roderick Strong şi posibil să nu fi înţeles de ce tot voia Adam Cole să iasă din cuşcă. De asemenea, au construit şi alte două feud-uri: Adam Cole vs. Roderick Strong şi SAnitY vs. reDRagon.
Câştigători: The Undisputed ERA
Rating: ****1/4
TakeOver bun deja a devenit un pleonasm. Ca de obicei a livrat, singurul minus fiind opener-ul. Black/Velveteen Dream a fost clar meciul serii, dar în aceeaşi măsură şi main event-ul merită văzut.
Au ajuns să fie foarte multe nume importante în NXT şi sunt curios cum le vor pune pe toate în următorul TakeOver. Poate fac loc şi pentru Itami, Danny Burch sau Oney Lorcan.
