War Raiders (c) vs. Aleister Black & Ricochet
NXT Tag Team Championship
Încă o dată, War Raiders beneficiază de o intrare splendidă, care este în ton cu gimmick-ul lor de vikingi moderni.
Mi-a plăcut mult începutul de meci, adică acea parte cu Rowe şi Black, care s-au dovedit a fi şi wrestlerii care au ieşit cel mai mult în evidenţă. Se poate spune că Black a cărat meciul, mai mult sau mai puţin, de multe ori el a dat indicaţiile, cel mai evident fiind atunci când publicul era ocupat cu altceva, iar olandezul probabil i-a transmis lui Rowe că va ţine priza până când oamenii din arenă se vor uita din nou la meci. Sper să fi observat asta şi cine trebuie.
Nu vreau să zic că meciul nu a fost bun, pentru că a fost, dar parcă am mai văzut fix aceeaşi structură la ultimele meciuri tag team de la TakeOver. Ar mai merge schimbat câte ceva din timp în timp, pentru că devine previzibil şi oricum rezultatul meciului era deja.
Frumos momentul de la final. Sper ca cei doi să fie single în main roster. Aleister Black a demonstrat în NXT că poate fi un om de bază pentru companie, atât prin cum se comportă în afara ringului, cât şi pentru ceea ce face în ring. Nu-mi vine să cred cât de mult a evoluat de când l-am văzut prima dată într-un meci cu Chris Hero în PWG.
Câştigători: War Raiders
Rating: ****1/4
The Velveteen Dream (c) vs. Matt Riddle
NXT North American Championship
Bine scris meciul şi cred că asta a fost şi salvarea, pentru că în ring mi s-a părut că cei doi nu prea au chimie, au fost unele spot-uri care au arătat ciudat, precum încercarea de Elbow Drop a lui Velveteen. Prin indies, Riddle mai avea moment când claca şi parcă îşi lua blackout, făcea totul mecanic, poate a fost un moment de genul.
A fost funny şi spre finalul meciului când Riddle s-a transformat în Kota Ibushi, prima oară cu acel German Suplex de pe prima coardă şi apoi cu Kamigoye.
Modul în care s-a terminat nu îl scoate pe Riddle din cărţi pentru un eventual rematch, iar pentru asta eu aş fi vrut chiar să văd un turn heel la final.
Câştigător: Matt Riddle
Rating: ***3/4
Pete Dunne (c) vs. WALTER
WWE United Kingdom Championship
Nu ştiu dacă despre meciul acesta pot spune ceva negativ. Cel mai repede îmi vin în cap nişte momente în care WALTER nu se poziţionează cum trebuie pentru manevra care urma, dar cam atât, având în vedere că este abia al doilea meci al lor, primul fiind în wXw, a ieşit fantastic de bine.
A fost şi un meci tribut, aşa mi s-a părut, un meci din categoria celor care nu au nevoie de manevre flashy. WALTER a fost wrestler-ul masiv, un adevărat ring general, pentru că a atacat fiecare parte din corpul lui Dunne prin diferite metode (chop-uri, lovituri brutale, manevre de submission), iar singura şansă a lui Dunne era să profite de vulnerabilitatea austriacului – joint manipulation. S-a folosit de asta până în momentul în care WALTER a devenit prea preocupat de tactica lui Dunne şi a fost prins în capcană, dar în cele din urmă WALTER s-a dovedit a fi boss-ul suprem de la finalul unui joc video, iar pentru britanic a fost game over. S-a încheiat perfect reign-ul, iar mie finisher-ul mi-a plăcut. După un meci în care îţi distrugi adversarul, bucată cu bucată, splash-ul ăla de pe corzi este bomboana de pe colivă. Şi durata a fost importantă, dacă era cu cinci minute mai scurt sau cu cinci minute mai lung nu ar fi avut acelaşi impact.
Câştigător: WALTER – TITLE CHANGE
Rating: ****3/4
Kairi Sane vs. Bianca Belair vs. Io Shirai vs. Shayna Baszler (c)
NXT Women’s Championship
Drăguţ meciul, în contextul în care a servit ca o gură de aer între cele două mai bune meciuri de pe card. Părerea mea este că nu sunt încă decişi să pună titlul pe Bianca, iar finalul o cam scoate din cărţi pentru o perioadă.
Altfel, kayfabe, Shayna poate că nu este cea mai talentă, dar este cea mai inteligentă. A zis că nu mai au ce oponente să îi dea 1 vs. 1, meciuri în care era ajutată şi de Jessamyn Duke şi Marina Shafir, şi i-au dat trei oponente. Era inevitabilă ciocnirea dintre Io Shirai şi Kairi Sane, iar asupra Biancăi avea deja şi avantajul psihic. Mi-au plăcut detaliile astea mici.
Câştigătoare: Shayna Baszler
Rating: ***1/2
Johnny Gargano vs. Adam Cole
2-out-of-3 Falls Match for NXT Championship
Cred că va fi controversat ce voi spune în continuare, dar aşa văd eu lucrurile. Primul fall a părut coregrafiat 100%. Poate să apară argumentul că sunt doi atleţi foarte buni şi s-au mişcat extrem de smooth. Da, s-a întâmplat şi asta, dar totul a părut repetat dinainte şi a fost exagerat. De la al doilea fall lucrurile s-au îmbunătăţit, iar calitatea meciului a crescut. Am văzut ceea ce voiam să văd, dramatism, disperare, frustrare, toate aceste emoţii fiind amplificate de reacţiile celor doi wrestleri, dar în special de Gargano, care încă o dată şi-a jucat rolul de face fără cusur.
Probleme încep spre finalul meciului. Eu personal vedeam o victorie a lui Adam Cole şi mi-ar fi plăcut să vină prin Panama Sunrise. E o manevră prea de impact, mai ales în WWE unde este interzis Piledriver-ul (sunt curios dacă o va folosi Cole şi în main roster), ca să fie făcut kick-out din ea. Sper să nu devină o manevră de tranziţie, aşa cum era în perioada indie a lui Cole. Revenind, finalul a fost overbooked în mod clar, iar Gargano nu avea nevoie de asta, nu trebuia să devină SuperCena pentru câteva minute, reacţia publicului ar fi fost aceeaşi când suna gongul. Aici mi s-a părut că au exagerat din nou, dar în cele din urmă a dus la replica teribil de amuzantă a lui Mauro Ranallo: “Mamma fn’ Mia”. (De asemenea, felicitări lui Ranallo pentru menţiunea lui Nipsey Hussle care a fost ucis la începutul săptămânii. Dacă nu ştiţi cine e, google it şi veţi vedea de ce a meritat să fie menţionat). Probabil că dacă aş fi fost în arenă în acel moment aş fi reacţionat la fel, e altfel când trăieşti momentul faţă de o privire uşor analitică din faţa unui monitor. Oricum, va rămâne în istorie pentru unul dintre cele mai tari pop-uri.
Iar partea cea mai controversată cred că vine acum. Eu de mult timp am zis că povestea lui Johnny Gargano trebuie să se termine cu el câştigând titlul de la Tommaso Ciampa, până atunci nu are voie să se atingă de el. Probabil că asta urma să se întâmple, dar din păcate Ciampa s-a accidentat. Nu au mai vrut să aştepte şi au apăsat pe trăgaci acum. Tot va rămâne un storyline excelent, dar s-ar fi încheiat perfect cu Gargano luând titlul de pe Ciampa. Acum momentul de la finalul show-ului, când vine şi Ciampa şi se îmbrăţişează cu Candice LeRae şi Gargano mă face să cred că ceea ce s-a întâmplat cu Ciampa e destul de serios şi nu ştiu sigur dacă va mai reveni în ring. Altfel nu văd de ce ar fi făcut asta, nu mai suntem în anii 80 unde nu exista termenul de kayfabe, dar cu toate astea mi s-a părut nefiresc momentul.
Per total, dacă făceau primul fall mai scurt sau mai… natural şi tăiau din bullshit-ul de la final, era un meci perfect.
Câştigător: Johnny Gargano – TITLE CHANGE
Rating: ****3/4
