Roderick Strong vs. Eric Young
Un opener destul de bun, în care a fost continuată povestea “Roddy vs. The World”, iar rezultatul a fost o decizie înţeleaptă, cred eu. Acţiune back and forth, cu un public excelent, care l-a susţinut intens pe Roddy.
Meciul nu mi s-a părut scris astfel încât Strong să pară un Superman, chiar dacă a trecut de Dain şi Wolfe. E bine că la final nu au apărut Ohno, McIntyre sau mai ştiu eu cine, pentru că am o oarecare idee despre direcţia în care se îndreaptă cu Strong.
Câştigător: Roderick Strong
Rating: ***1/4
Tyler Bate vs. Pete Dunne (c)
WWE United Kingdom Championship
Meciul ăsta, Tyler Bate, Pete Dunne, chiar şi publicul din Chicago mi-au adus aminte de ce iubesc wrestling-ul. De mult timp nu am mai avut atât de multe emoţii în timpul unui meci de wrestling.
Acţiunea din ring a fost excelentă, Dunne are 23 de ani şi Bate 20, iar ambii sunt nişte workeri excelenţi, care au profitat la maxim de puţinul timp oferit pentru promo-uri încât să îşi dezvolte personajele. Ambii îi pot aduce mulţi bani lui Vince dacă profită de ei.
Nici nu ştiu ce să spun despre meci, a fost perfect. Au luat tot ce au făcut în finala turneului pentru titlul UK şi au adăugat emoţie din belşug, reverse-uri şi near fall-uri demenţiale. Când vezi un asemenea meci ştii că ai atins nirvana ca un fan al wrestling-ului.
Câştigător: Pete Dunne
Rating: ***** FULL FIVE
Asuka (c) vs. Ruby Riot vs. NikkiCross
NXT Women’s Championship
Din păcate pentru cele trei fete au venit după un meci extraordinar. Chiar şi aşa au lucrat foarte bine şi au fost la nivelul la care ne-a obişnuit divizia feminină.
Este clar că Ember Moon e aleasă să îi ia titlul lui Asuka, fapt văzut foarte clar şi aici. Pin-ul lui Asuka peste cele două, Ruby şi Nikki, arată clar dominaţia japonezei în această divizie.
S-ar putea să fiu înjurat de câţiva că spun asta, Ruby Riot, Nikki Cross, Asuka şi Ember Moon mi se par peste The Four Horsewomen.
Câştigătoare: Asuka
Rating: ***1/4
Bobby Roode (c) vs. Hideo Itami
NXT Championship
La începutul meciului încă încercam să îmi revin după nebunia wrestlerilor britanici, dar treptat m-a captivat povestea spusă de cei doi.
Fiecare dintre ei încerca să îşi execute manevra de final şi să o blocheze pe cea a adversarului, iar asta a dus la un schimb nebun de lovituri, mai ales cele executate de Itami. Roode a fost în big match mood, iar Itami mi-a adus aminte de perioada în care era KENTA era regele al strong style-ului, nu am văzut niciodată într-un ring WWE asemenea lovituri, care m-au dus cu gândul şi mai departe, la unul dintre Dumnezeii wrestling-ului, Kenta Kobashi.
Am apreciat modul în care au tratat GTS-ul, pentru că nu puteai să nu îl execuţi în Chicago, astfel încât Itami să nu câştige titlul, dar manevra să îşi păstreze credibilitate. Sunt curios ce a avut de spus Triple H despre semnele făcute de Itami, mi s-a părut că seamănă foarte mult cu ceea ce făcea Benoit, iar asta nu cred că este tocmai ok pentru WWE.
Câştigător: Bobby Roode
Rating: ****
The Authors of Pain (c) vs. #DIY
Ladder Match for NXT Tag Team Championship
Încă de când am văzut că meciul pentru titlul NXT nu este în main event, mi-am dat seama că acesta va fi o nebunie. Somebody’s gonna die tonight.
Authors of Pain au arătat, din nou, ca nişte veritabili monster heels, iar mare parte din merit o au #DIY. Nu a fost un spot fest în genul The Young Bucks vs. The Hardys de la Supercard of Honor, pentru că aici a existat şi o poveste şi, mai important, a fost bine spusă.
Am “mirosit” heel turn-ul lui Ciampa încă de când Gargano l-a salvat şi a ales să îşi ia el scara în mufă. Spot-urile au fost demenţiale, nebuneşti, chiar nu am cuvinte pentru ce s-a întâmplat aici şi în general pe parcursul întregului show.
Heel turn-ul a fost genial, iar reacţia publicului pe măsură. Aici se vede un public deştept, nu doar că l-au huiduit din toate puterile pe Ciampa, dar au existat şi chant-uri precum “FUCK YOU CIAMPA”. Nu ştiu ce vor să facă pe viitor cu ei, dacă vor avea feud-ul în NXT sau în main roster, dar ca moment a fost perfect.
Dumnezeule ce show am putut să văd! Astfel de evenimente îmi aduc aminte de ce iubesc wrestling-ul. A fost excelent, de la început până la sfârşit. Special am vrut să aştept şi să nu îl scriu la cald, pentru că trebuia să mă gândesc bine la asta – Rămân la părerea că este cel mai bun show din istoria WWE, cel puţin din punct de vedere al wrestling-ului. Ştiu, argumentul este Wrestlemania X-Seven, dar acolo găseşti cel puţin 2-3 meciuri la care dai automat skip. Bine, aici au fost doar cinci meciuri pe card, deci şanse mai mari să iasă un show mult mai bun per total. Indiferent de asta, a fost o seară magică. Nu obişnuiesc să dau note show-urile, dar acesta merită 10. Am avut parte de wrestling la nivelul celui din NJPW, deci cel mai bun.
NXT TakeOver: Chicago se va lua la trântă cu Wrestle Kingdom 11 pentru cel mai bun show major al anului.
