Daniel Bryan’s retirement speech
Analiza: Stiu ca am sarit peste meciul tables de dinainte, insa n-am mai avut rabdare sa il vad. Trebuia sa ajung cat mai repede la acest segment. Vreau sa va spun ca nu sunt foarte multe lucruri care ma fac sa plang in viata, poate maxim 3-4, insa wrestlingul si mai ales astfel de momente speciale in care sunt inclusi wrestleri mei preferati, se afla cu siguranta pe lista.
Nu vreau sa scriu o 1000 de randuri pentru acest segment, deoarece am deja pregatit un articol special in memoria carierei lui Bryan pe care sper sa il pot termina si publica saptamana aceasta, insa astfel de segmente, astfel de momente si mai ales astfel de wrestleri sunt motivul pentru care ma uit si ne uitam la wrestling chiar si cand show-urile sunt groaznice, iar luminita de la capatul tunelului parca nu se mai poate vedea. In anii 90′, prin 95′ si 96′ RAW-ul era groaznic, oricine care s-a uitat la cateva show-uri din aceea perioada cred ca este de acord cu mine, insa era un anume Shawn Michaels care parca inca te facea sa te uiti, deoarece acesta era fantastic si asteptai sa il vezi. La fel si in cazul lui Bryan.
Am plans cand s-a retras Shawn Michaels in 2010, deoarece si pana in ziua de azi este wrestlerul meu favorit din toate timpurile, insa am plans si aseara, deoarece neintentionat, WWE-ul a creat din Daniel Bryan un Dusty Rhodes al erei moderne, un wrestler placut de toata lumea si sustinut de toata lumea. S-a vazut asta si aseara, tocmai de aceasta acest segment a fost fantastic, fiindca ai simtit ca este real, ai simtit ca tot ce spune Bryan vine din suflet, iar astfel de momente sunt cele mai incredibile.
Nu vreau sa ma hazardez cand spun asta, insa nu imi pot aminti un segment din istoria RAW-ului vazut de mine care sa ma faca sa traiesc atat de multe emotii ca cel de aseara. Cand s-a retras HBK, chiar daca am fost destul de trist, am simtit ca acesta mi-a oferit tot ce era de oferit in momentul in care s-a retras, a avut o cariera in WWE in care a realizat totul, iar in privinta lui Bryan am simtit ca acesta mai avea o multime de lucruri de oferit. Hell, fix acum cand Zayn este pe cale sa paseasca in main-roster si Nakamura in WWE, a venit si retragerea acestuia.
O sa inchei aici review-ul pentru acest segment, insa vreau sa va spun doar ca a fost fantastic si s-a meritat sa stau sa ma uit la 2 ore mai putin decat mediocre ale RAW-ului, doar ca sa vad acest segment. Thank You, Daniel! You are a legend, pentru mine cel putin de departe cel mai fantastic wrestler al acestui mileniu, de departe. Nimeni nu a reusit sa se ridice la nivelul sau de 16 ani incoace.
