Seth Rollins defeats Dean Ambrose- Hell in a Cell Match
Analiza: Toti cei care lauda Attitude Era si spun ca aceasta a fost unica perioada din istoria wrestlingului in care totul era perfect, ar trebui sa ii dea 5 stele acestui meci, deoarece acesta a fost un meci “vintage Attiude Era”. Oricum, a fost excelent si pot spune ca rareori un meci de wrestling ma poate lasa fara cuvinte, ei bine acesta a reusit. De la inceput si pana la final a fost excelent, meciul serii fara doar si poate si un pretendent pentru TOP 5 la meciul anului. Acel spot de la inceput, cu Dean si Seth cazand prin masa comentatorilor a fost un spot pe care nu credeam ca il voi mai vedea vreodata in WWE, sau cel putin nu foarte curand, tocmai de aceea am fost placut surprins ca l-am vazut aici. Perfect pentru un meci intre cei doi.
Sincer, dupa cateva false finishes am vazut in meciurile in care au fost implicati cei doi in ultimul timp, nu m-as fi mirat daca meciul ar fi fost oprit dinainte sa inceapa, dupa bump-ul de mai sus. Din fericire nu a fost cazul, iar ceea ce a urmat a fost si mai bun decat acel fall spectaculos. Daca am fi avut si sange aici, chiar ar fi fost totul perfect, deoarece brutalitatea a fost la ea acasa. Nici Seth si nici Dean nu s-a abtinut deloc aici, s-au mutilat pur si simplu unul pe celalalt, ceea ce au si promis dealtfel.
Acest meci a fost un spotfest total. Si surprinzator mi-a placut la nebunie, in ciuda faptului ca deobicei evit sa urmaresc astfel de meciuri. De ce? Fiindca de cele mai multe ori un spotfest e facut doar pentru a uimi publicul, nu are pic de poveste in spate sau de psihologie. Nu asta a fost cazul aici, poate tocmai de aceea mi-a placut acest meci atat de mult. Asteptata interventie a lui Kane a venit si ea la un moment dat, insa din fericire nu a influentat rezultatul final atat de mult (altceva l-a influentat pe acela). Cred ca acum a venit vremea sa discutam despre final.
Si ce final: 
. Holy motherfuckin shit, ce dracu e aia? E Sister Abigail? Nuu, sigur e fantoma lui Chris Benoit care a venit sa bantuie ringul WWE-ului. Sau stati.. e doar Bray Wyatt. DOAR BRAY WYATT, ce revenireeeeee. Ma doare undeva ca Rollins si Ambrose nu au primit 20 de minute + pentru acest meci, au reusit sa faca in 15 minute ceea ce alti wrestleri nu ar fi reusit in 50, iar finalul face doar ca acest meci sa fie si mai perfect, deoarece mi-a amintit de interventia lui Kane din meciul dintre Undertaker si HBK din 1997, atunci cand a debutat. Cam intregul meci, cu tot cu acel bump initial mi-a adus aminte de acel mai fabulos. Poate ca foarte putin m-a deranjat faptul ca nu am avut un castigator clar aici si ca feud-ul nu sa incheiat complet, dar cui ii pasa pana la urma? Am avut parte de un meci foarte foarte foarte bun, cu un final pe masura.
Si cred ca ne-am primit raspunsul la intrebarea, “va interpreta Bray Wyatt un personaj mai supranatural?” ieri-seara. Evident ca da, ceea ce e awesome, deoarece il inlocuieste cat de cat pe Undertaker, cand vine vorba de acest gimmick. Scuzati, mi-am ales prost cuvintele, deoarece nimeni nu il poate inlocui pe Taker. In fine, e un loc si pentru personajul lui Bray sub soare, unul imennsss. In plus, in sfarsit avem un feud intre Bray si Dean, care nu poate fi decat senzational de uimitor. Abia astept Survivour Series acum, DAMN.
Rating: ****1/2
