Salutare si bun venit in lumea analizelor de lupte, dezbaterilor cu privire la stilurile si tendintele luptatorilor prin care eu, The Historian, un fan al sporturilor de contact de toate felurile, doresc sa va calauzesc pe acest site. In articolul de fata, in asteptarea galei UFC on Fuel 10, voi incerca o scurta analiza a stilului „Marelui Nog”, Antonio Rodrigo Nogueira, vorbind in special despre predispozitiile sale in ceea ce priveste lupta din picioare.
Orice discutie despre Antonio Rodrigo Nogueira ne va purta inevitabil catre “Epoca de Aur” a MMA-ului, anii 2000 ai PRIDE Fighting Championship. In aceasta perioada nascatoare de legende ca Fedor Emilianenko, Mirko „Cro Cop” Filipovic sau Wanderlai Silva, “Marele Nog” a reusit sa cucereasca inimile fanilor printr-o vointa (dar si o falca) de fier cuplata cu o tarie de caracter care i-au complementat cu mare succes stilul agresiv dar nu lipsit de premeditare si meticulozitate.
Astazi, in main event-ul galei UFC on Fuel 10, „Minotauro” Nogueira il va reintalni pe conationalul sau, Fabricio Werdum, la aproape 7 ani de la prima lor disputa din sfertul de finala PRIDE din iulie 2006, unde Nogueira a iesit invingator prin decizie unanima, la finalul timpului regulamentar. Desi pare reduntant, trebuie pus accentul pe faptul ca nici unul dintre cei doi luptatori nu mai seamana foarte mult cu vechile lor versiuni din PRIDE: Werdum nu mai este atat de rudimentar in tehnicile de lovire, slabiciune care l-a costat din plin impotriva lui Nogueira, iar acesta din urma, desi nu mai are viteza de reactie din vremuri apuse, ramane un adversar periculos cu un arsenal dintre cele mai diverse din categoria grea a UFC-ului.
Stilul lui Rodrigo Nogueira merita (cum de altfel a si fost) analizat indelung, cu atat mai mult cu cat avem in fata noastra un luptator trecut prin 42 de lupte profesioniste de MMA, care implineste pe 12 iunie 14 ani de la debutul sau profesionist. O prima observatie simpla pe care o putem face cu privire la preaiubitul brazilian este aversiunea sa fata de folosirea loviturilor de picior. Acest lucru nu trebuie vazut neaparat ca un defect, dar trebuie inteles de ce un luptator inalt, cu extremitati lungi, nu se foloseste din plin de avantajele sale fizice.
O posibila explicatie o putem gasi privind catre fundamentele sale ca practicant de sporturi de contact. Nogueira este renumit pentru centura sa neagra in jiu jitsu brazilian, insa nu trebuie omis faptul ca practica judo de la 4 ani si box de la 14 ani. Privind aceste detalii, ni se contureaza imaginea unui luptator predispus sa isi foloseasca bratele pentru a lovi si pentru a intra in clinch, de unde sa poata aduce o lupta la sol prin intermediul secerarilor si proiectarilor. O data ajuns pe la sol, va cauta sa foloseasca o varietate de procedee articulare si tehnici de strangulare pentru a isi asigura victoria.
In aceasta ecuatie, in mentalitatea lui Minotauro, loviturile de picioare nu isi au rostul. Ele pot fi adesea usor exploatate: un picior neretras la timp in urma unei lovituri poate insemna secerarea autorului loviturii, facilitand lupta la sol. Nu trebuie inteles gresit, lui Nogueira probabil ca nu ii va fi niciodata frica de sol, indiferent de adversar, insa el vrea sa fie in control, el vrea sa fie cel care dicteaza cand se lupta pe saltea si cand se lupta in picioare.
Un alt aspect care trebuie luat in considerare este ca Rodrigo Nogueira, desi favorizeaza loviturile de brat si este un bun pugilist ofensiv, are lacune defensive signifiante, incasand multiple lovituri dure din partea adversarilor in majoritatea luptelor sale, chiar si din partea adversarilor mai putin versati in tehnici de lovire. Reurmarind prima intalnire dintre „Minotauro” si Fabricio Werdum din 2006, putem vedea inca din primele minute cum „Marele Nog” este dispus sa indure pumni din partea lui Werdum, atat timp cat acest lucru il va ajuta sa ofere un raspuns pe masura, pentru ca are incredere in capacitatea sa de a rezista dar si in forta si viteza bratelor sale.
Trecerea anilor ne-a aratat ca Nogueira si-a pastrat puterea de lovire: Brendan Schaub, Frank Mir (desi victorios intr-un final) si Dave Herman au avut, in ultima perioada, ocazia de a simti din plin acest lucru. Cu toate acestea, viteza si reflexele veteranului din Pride nu mai sunt, la 37 de ani, ceea ce au fost. Alaturand acest adevar nefericit faptului ca Nogueira poseda o tehnica de deplasare relativ rudimentara (paseste greoi inspre adversar, nereusind suficient de des sa reteze unghiurile acestora de deplasare laterala, iar cand trebuie sa se retraga, adesea o face in linie dreapta), putem spune ca brazilianul este, cel putin in teorie, mai usor de lovit decat niciodata.
Ceva in bine s-a schimbat, insa, de la infrangerea lui „Minotauro” in fata actualului campion UFC al categoriei grele, Cain Valasquez. Nogueira, poate realizand ca nu mai are viteza necesara pentru a se bate la nesfarsit din exterior folosind directe si crosee lungi, a inceput sa adopte o tactica prin care aplica presiune constanta asupra adversarului sau pana ce acesta ajunge cu spatele proptit de peretele custii, unde vor urma serii de lovituri scurte dar foarte puternice (a se vedea tratamentul oferit lui Frank Mir in a doua lor intalnire, la UFC 140), combinate uneori cu treceri la sol. Aceasta abordare nu face decat sa maximizeze potentialul ofensiv al lui Nogueira, punandu-l intr-o situatie in care se poate intrebuinta de multe dintre atuurile sale (lovituri dure de brat, buna intelegere a jocului de clinch, secerarile), fara sa fie lovit cu asa mare usurinta.
In fata lui Werdum, care controleaza din ce in ce mai bine lupta la distanta utilizand o abundenta de lovituri lungi de brate si picioare, Nogueira va avea semnificativ mai mult de munca pentru a se apropia corp-la-corp decat in prima lor lupta, insa daca reuseste sa aplice suficienta presiune pentru a putea lovi cu forta caracteristica prin garda inca subreda a adverarului sau, va avea castig de cauza in fata unui luptator care stie ce inseamna sa piarda prin KO.
Werdum, care nu are puterea de lovire a conationalului sau, probabil va cauta sa il “impunga” de la departare, intr-un ritm cat mai constant si cu un arsenal cat mai divers, iar daca se va ajunge la clinch, sunt curios daca va putea sa exploateze faptul ca Nogueira poate fi susceptibil loviturilor de genunchi datorita pozitiei descoperite in care isi lasa adesea capul, sau daca va incerca mai degraba secerari (capitol la care amandoi exceleaza) pentru a initia lupta pe saltea.
In incheiere tin sa mentionez ca parerile fanilor si jurnalistilor de specialitate cu privire la rezultatul acestei lupte sunt pe buna dreptate impartite, fiind vorba de doi veterani care se aseamana dar se si completeaza in atuuri si slabiciuni. Poate ca va fi o zi magica pentru fanii “vechii garzi” din PRIDE, sau poate Werdum va reusi sa isi solidifice pozitia in varful ierarhiei categoriei grele UFC. Indiferent, main event-ul UFC on Fuel 10 are sansa de a oferi spectatorilor si telespectatorilor o experienta unica, de o valoare greu de cantarit.
