Istoria artelor martiale mixte este strans legata de Brazilia. De la primul campion UFC, Royce Gracie, la epoca Pride, dominata de Wanderlai Silva, Mauricio Rua si Rodrigo Nogueira, la magicianul UFC-ului, Anderson Silva, luptatorii brazilieni s-au regasit dintotdeauna in topul performantelor sportive, dar si in topul preferintelor fanilor.
Aceste lucruri nu sunt surprinzatoare, avand in vedere ca scoala de MMA a Braziliei concureaza de la egal la egal cu cea din SUA, pe care unii ar spune ca adesea o intrece. Iar daca Wanderlai, Rua sau Silva apartin unei generatii prestigioase dar care se apropie rapid de apus, Jose Aldo, campion la 26 de ani, este viitorul.
Aldo este unul dintre acei rari luptatori care combina calitati atletice iesite din comun cu disciplina tactica, inteligenta si rafinament tehnic. In ciuda varstei, are o experienta vasta care consta in 23 de lupte dintre care a pierdut numai una, fiind neinvins de aproape 8 ani de zile. Forta loviturilor sale este bine documentata: are 13 finalizari prin KO sau TKO, iar chiar si atunci cand nu produce KO-uri ca impotriva lui Cub Swanson sau Manvel Gamburyan, tot reuseste sa isi lase amprenta brutala pe adversari (distrugerea piciorului stang al lui Urijah Faber sau hematomul pe care i l-a provocat lui Mark Hominick sunt cele mai recente exemple).
In picioare, Aldo este printre cei mai buni din lume. Unul din cuvintele cheie in acest sens este adaptabilitatea. In functie de situatie, poate alege ofensiva, dar stie sa lupte si pe contre atunci cand este nevoie. Poate fi rabdator si meticulos, secatuindu-si adversarul cu o varietate de lovituri de brate si picioare (Florian, Edgar), sau poate incheia un meci intr-o fractiune de secunda, exploatand cele mai mici brese oferite (Swanson, Mendes).
Cand ataca, brazilianul se bazeaza pe rapiditatea sa, alternand lovituri la cap, corp si picioare pentru a isi tine oponentul in defensiva. Aceasta viteza ii permite sa “deschida focul” cu lovituri de picioare, directe sau circuare, uneori prin intoarcere, fara a le masca prin tehnici preintampinatoare de brate, cum este in mod normal recomandat.
Pus in defensiva, Aldo va cauta sa pivoteze catre laterale si apoi sa contraatace dintr-un unghi mort pentru adversar, obligandu-l pe acesta sa piarda o fractiune de secunda pentru a i se realinia ca sa ii poata para sau evita loviturile. Daca doreste sa nu cedeze teren, Jose va cauta sa eschiveze, iar daca i se poate aduce vreo critica in acest domeniu este ca eschiveaza cel mai des in laterale si nu circular, astfel nereusind sa se puna imediat in pozitia de contraatac.
Un alt lucru care trebuie recunoscut este cum Aldo nu se supraextinde atunci cand loveste. Nu foloseste combinatii lungi (de obicei, maxim 3 lovituri) si nu ataca atat timp cat este dezechilibrat, punandu-se intr-o pozitie cat mai buna pentru a se apara impotriva proiectarilor si secerarilor.
Desi are centura neagra in Jiu-Jitsu brazilian, tanarul campion prefera sa se foloseasca de aceasta strict defensiv, pentru a pastra lupta in picioare si pentru a se ridica rapid de la sol daca este dus acolo. De altfel, Aldo a invatat rapid sa stapaneasca o serie de fundamente si tehnici defensive de lupte libere si greco-romane pentru a isi complementa grappling-ul.
Un astfel de luptator este greu de invins. Ii seamana lui Anderson Silva in sensul ca profita de fiecare greseala sau moment de neatentie din partea adversarilor, avand un instinct “ucigas” foarte bine dezvoltat. Este totusi un luptator care poate obosi datorita ritmului pe care si-l impune. Aceasta oboseala se datoreaza in mare parte slabirii pe care o face pentru a se incadra in categoria sa de greutate, si a dus in trecut la numeroase zvonuri conform carora pe viitor s-ar incumeta sa urce in categorie.
Desigur, totul depinde de rezultatul meciului sau din main eventul UFC 163 cu Chan Sung Jung, al patrulea om care incearca sa-i ia centura in cariera sa in UFC. Daca Aldo pierde, mai ales decisiv, va trebui sa se reafirme la categoria pana. Daca, insa, castiga, vor ramane foate putini pretendenti la “tronul” sau, iar in aceasta situatie, trecerea la categoria usoara i-ar oferi adversari de renume precum Benson Henderson, Anthony Pettis sau Gilbert Melendez. Indiferent de rezultat, Aldo ramane un luptator spectaculos si iubit, care isi merita locul printre elita martiala a planetei.
