Gala UFC 161 va culmina cu infruntarea dintre doi veterani decorati ai MMA-ului, cu un total combinat de 59 de meciuri la activ, Rashad Evans si Dan Henderson. Este, indiscutabil, un moment important in cariera amandurora, in conditiile in care fiecare vine dupa o infrangere rusinoasa (mai degraba prin prestatia foarte slaba a celor doi decat prin felul propriu-zis in care au pierdut) in fata unor nume rasunatoare ca Lyoto Machida (Henderson) si Rogerio Nogueira (Evans). Astfel ca fiecare are nevoie de o victorie impresionanta pentru a reintra in gratiile fanilor si in cursa pentru titlul categoriei semigrea din UFC (93 kg/205 lbs).
In articolul de fata ne vom uita pe scurt la cele mai mari atuuri si defecte ale celor doi combatanti, pentru a intelege cum anume se poate derula confruntarea lor din cadrul acestei gale.
Un fapt interesant de mentionat este ca atat in cazul lui Evans cat si in cel al lui Henderson, la baza stilului lor se afla luptele. In cazul veteranului Pride, este vorba despre luptele greco-romane, care se axeaza pe doborarea unui adversar din clinch, prin manipularea exclusiva a partii superioare a corpului (sunt ilegale orice procedee care vizeaza orice este sub talie). Henderson se intrebuinteaza de aceasta baza prin a isi impinge si propti adversarul de peretele custii, aplicandu-si greutatea pe acesta si uzandu-l treptat, fie atacand cu lovituri scurte din aceasta pozitie, fie incercand sa duca lupta la sol de unde incearca sa obtina un TKO (knock-out tehnic), sau KO (nefiind un specialist in tehnici articulare sau procedee de strangulare).
In lupta din picioare, Henderson este renumit pentru puterea sa extraordinara de lovire cu pumnul (mai ales folosind bratul drept), avand la activ 13 victorii prin KO/TKO, in fata unor adversari precum Michael Bisping, Wanderlai Silva, sau, poate cel mai impresionant pentru palmaresul sau, Fedor Emilianenko). Trucul pe care americanul il foloseste relativ des de cativa ani incoace pentru a obtine KO-ul este de a folosi o combinatie de low-kick pe interiorul piciorului inaintat al adversarului, pentru a ii distrage atentia si a ii cobora garda, urmat de un croseu sau o directa de dreapta care nu trebuie sa nimereasca decat o singura data pentru a iesi invingator.
Dezavantajele lui Dan Henderson, insa, sunt exploatabile de catre Evans. Acesta din urma, un atlet desavarsit, cu o viteza si o forta exploziva rara in categoria sa de greutate, este si el venit lumea luptelor, de data aceasta cele libere (unde procedeele si tehnicile de proiectare pot fi aplicate atat partii superioare cat si celei inferioare ale corpului adversarului). Cea mai des utilizata metoda a lui Rashad Evans de a duce o lupta la sol este secerarea picioarelor cu ambele brate (“double leg-takedown”, dupa cum este stiuta cel mai bine in lumea MMA), pe care o executa de obicei cu o precizie foarte buna, mascand-o adesea prin combinatii de lovituri de brate, urmate de o scadere de nivel pentru initierea proiectarii. Meciurile anterioare ne arata faptul ca Henderson nu este greu de doborat prin astfel de tehnici, atat timp cat ele sunt executate corect, de catre cunoscatori (Jake Shields fiind cel mai recent exemplu in acest sens), fiind de asemenea vulnerabil in fata altor procedee care tintesc picioarele (a se vedea secerarea pe care i-a aplicat-o Machida, care l-a scos total pe american din elementul sau).
Un alt factor care trebuie luat in considerare este varsta celor doi. Evans, desi insusi ajuns la o varsta relativ inaintata pentru un luptator, 33 de ani, este cu 9 ani mai tanar decat Henderson. Conditia fizica si viteza sunt un avantaj net al lui Rashad in aceasta lupta, care va fi categoric mai proaspat decat adversarul sau daca se va ajunge la rundele 2 si 3. Aici insa intervine vointa greu de egalat a lui Henderson (dovedita din plin in recenta sa intalnire cu Mauricio “Shogun” Rua, considerata una dintre cele mai memorabile confruntari din istoria artelor martiale mixte), combinata cu faptul ca oricat de obosit ar fi, nu ii trebuie decat o lovitura pentru a taia elanul oricui.
Acesti factori pot avea un impact asupra lui Evans. In ciuda vitezei sale, care se manifesta si in loviturile expediate, Evans se poate pierde intr-un “schimb de focuri” haotic cu adversarii sai, uitand complet de orice urma de eschiva si ramanand cu fata expusa contraatacurilor. Trebuie tinut minte ca faptul acesta a dus la infrangerea devastatoare prin KO pe care a suferit-o in fata unui luptator genial de contraatac in persoana “Dragonului” Machida (cedandu-i acestuia din urma titlul categoriei semigrele la acea vreme), dar si la pumnul incasat in fata lui Quinton Jackson, care l-a pus imediat in defensiva, aproape costandu-l intregul meci, pe care il dominase cu relativa usurinta pana la acel punct.
Astfel stand lucrurile, avem doua rezultate cu un grad mult mai mare de posibile decat altele, pe care le-as ordona descrescator in functie de gradul de probabilitate: Rashad Evans poate castiga prin decizie unanima, incercand sa duca si sa tina lupta la sol, acolo unde are un avantaj semnificativ in fata adversarului, iar in acelasi timp evitand incaierarile prelungite la lupta din picioare – unde nu sunt foarte mari sanse sa il poata face KO pe Henderson, care nu a pierdut astfel nici o lupta din intreaga sa cariera prin, desi a avut parte de combatanti cu lovituri mult mai devastatoare decat ale lui Evans, cum ar fi Wanderlai Silva, Quinton Jackson sau Fedor Emilianenko.
Al doilea rezultat, care depinde mai mult de greselile tactice si tehnice ale lui Rashad decat de orice altceva, este, fireste, victoria lui Henderson prin KO/TKO, din motivele explicate mai sus. Personal, tind sa oscilez spre prima varianta, insa numai daca vom avea de-a face cu un Rashad Evans in forma, motivat, capabil sa imbine agresiunea cu disciplina tactica timp de 15 minute de lupta. Daca, insa, isi va reitera prestatia lamentabila si lipsita de vlaga din infruntarea cu Rogerio Nogueira, nu vad de ce “Hendo” nu l-ar putea conduce in lumea viselor, in drum spre o a doua infrangere consecutiva.
