Mai sunt doar câteva zile până la Royal Rumble 2017 şi chiar dacă în continuare nu sunt foarte interesat de produsul WWE, mi-a stârnit interesul această necunoscută care stă lângă battle royal-ul din acest an. Asta în cazul în care nu vor merge pe planul Roman Reigns campion WWE Universal şi Braun Strowman câştigător Royal Rumble.
Astăzi am decis că voi reviziona Royal Rumble-ul meu favorit, cel din 2010. Ştiu că este o părere generală că cele din 1992, 2001 sau chiar 2007 sunt cele mai bune meciuri din istoria acestui concept, dar mie cel din 2010 mi-a plăcut cel mai mult din mai multe motive. La acea vreme eram un mare fan al WWE-ului şi urmăream toate PPV-urile live, poate că şi datorită acestui lucru mi-a rămas la inimă. Unul dintre motive a fost theme song-ul întregului show. Mai jos voi vorbi doar despre meciul în sine, pentru că PPV-ul nu a fost chiar atât de bun. Din ce ţin minte doar meciul dintre Undertaker şi Rey Mysterio s-a ridicat la un nivel satisfăcător.
Primii doi participanţi sunt Dolph Ziggler şi Evan Bourne, abia acum realizez că gimmick-ul lui Bourne seamănă oarecum cu cel al lui Neville, înainte de turn heel, chiar şi începutul theme song-ului e similar. Cei doi încearcă să se elimine reciproc, moment pentru comentatori pentru a sublinia regulile acestui meci. Înainte de #3, Bourne execută un Shooting Star Press. #3 CM Punk alături de Serena Deeb. Punk îi elimină rapid pe Bourne şi Ziggler, cere un microfon şi urmează unul dintre momentele mele favorite din Royal Rumble. Punk începe să taie un promo legat de Straight Edge Society şi de adversarii săi din Rumble. Este întrerupt de #4 JTG, pe care îl elimină rapid. Punk preia din nou microfonul şi spune că va fi primul câştigător straight edge. #5 The Great Khali. Punk spune că îl poate salva pe Khali. #6 Beth Phoenix, care în acel moment era doar a doua femeia care a intrat în Royal Rumble, a fost urmată de Kharma aka Awesome/Amazing Kong. Beth îl elimină pe Khali, după ce îl sărută. După ce a lăsat senzaţia că îl poate elimina pe Punk, Phoenix este ea cea eliminată. #7 Zack Ryder cu acel gear oribil. Punk îi spune că are potenţial pentru SES, dar îl elimină şi pe el. #8 Triple H şi lucrurile devin serioase. Aparent Punk şi-a spart buza, iar Hunter este într-o formă mult mai proastă decât în acest moment. #9 Drew McIntyre care încă nu avea acel theme song genial. Punk este eliminat de Triple H, după ce acesta scapă dintr-un GTS. #10 Ted DiBiase. El şi Galloway îl atacă pe Triple H. #11 John Morrison care aparent avea un feud cu McIntyre, iar acest fapt se vede. #12 Kane face curăţenie în ring, chiar dacă nu elimină pe nimeni. #13 Cody Rhodes. Aici începe să se dezvolte un mini-feud între Triple H şi Legacy, cu o trimitere la ce s-a întâmplat cu un an în urmă. #14 MVP, dar este atacat de advesarul său de mai devreme, The Miz, şi nu intră în meci. #15 Carlito care îşi execută de câteva ori finisher-ul. Nu este o idee rea, pentru că pune accentul pe faptul că ultimul intrat este şi cel mai odihnit, dar şi aşa manevrele de final îşi pierd oarecum din credibilitate. #16 The Miz. MVP intră în meci şi îl elimină pe Miz, dar în acelaşi timp se auto-elimină. Braw-ul dintre cei doi continuă în afara ringului. #17 Matt Hardy care este eliminat rapid de Kane, care la rândul lui este eliminat de Triple H. Atunci Kane încă mai era un big deal în Royal Rumble, prin urmare HHH tocmai devenise favoritul. Aici putem vedea generaţia tânără formată din Cody Rhodes, Drew McIntyre şi Ted DiBiase. Ironic, acum niciunul dintre ei nu mai este în WWE. #18 Shawn Michaels iar de aici începe cea mai importantă poveste din acest meci. HBK voia revanşa împotriva lui Undertaker după meciul de la Wrestlemania 25, iar singura şansă era să câştige acest meci, Undertaker fiind campionul mondial. Carlito, Rhodes şi DiBiase ies repede, McIntyre şi Morrison zboară şi ei. #19 John Cena întrerupe staredown-ul dintre Michaels şi Triple H. Cena încearcă să îl elimine pe HBK, care se prinde disperat de corzi, în cele din urmă fiind salvat de Hunter. Spre surprinderea tuturor, Michaels îl elimină pe HHH, ceea ce contribuie la povestea cu Undertaker. Michaels va face orice pentru un nou meci cu Undertaker la Wrestlemania. #20 Shelton Benjamin, care este eliminat după puţin timp de Cena. #21 Yoshi Tatsu, care este eliminat după două încercări de Cena, prima fiind un Lariat botch-uit. #22 Big Show. Urmează câteva momente în care se încearcă eliminarea lui Michaels. #23 Mark Henry şi probabil se pregăteşte un spot în care ultimii doi intraţi în meci sunt eliminaţi de mai multe persoane. #24 Chris Masters, care este scos din meci de Big Show. #25 R-Truth care îi elimină pe Henry şi Big Show. LOL Moment. #26 Jack Swagger care execută câteva manevre cool şi primeşte puţin heat, iar acum încearcă să îl elimine pe Shawn, dar Shawn rezistă. De menţionat că şi comentatorii au avut un rol important în modul în care a fost spusă această poveste. #27 Kofi Kingston îi elimină pe Swagger şi R-Truth cu manevre cool. #28 Chris Jericho şi este reiterat feud-ul lui cu Michaels din trecut. Cena îl elimină pe Kofi. Boom Boom. #29 EDGE. Încă mai ţin minte momentul, Edge revenea după accidentarea la tendon, dar nimeni nu se aştepta să o facă atât de repede. Cel puţin aşa cred, pe vremea aia nu citeam site-urile de zvonuri. Edge îl elimină rapid pe Jericho, ceea ce urma să devină un meci la Wrestlemania. #30 Batista.
Final Four-ul este John Cena, Shawn Michaels, Edge şi Batista. După un Superkick pe apron încasat de Edge, Shawn Michaels este eliminat de Batista, iar reacţia lui HBK spune tot. Nu poate trece peste faptul că a fost eliminat, atacă doi oficiali, iar toată frustrarea explică gestul pe care îl va face la următorul PPV, Elimination Chamber, când îl costă pe Undertaker titlul mondial. Cena îl elimină pe Batista, iar Edge pe Cena, aşadar Edge câştigat Rumble-ul cu un final care s-a simţit destul de ciudat. Soluţia mea era ca Cena să fie elimiant primul, Batista să îl elimine pe Michaels, iar Edge pe Batista, astfel tot heat-ul lui Batista se transforma în pop-ul lui Edge.
În fine, a fost un Royal Rumble care a avut mai multe mini feud-uri, totuşi au lipsit spot-urile tari, dar a plusat printr-o poveste excelentă spusă cu un Shawn Michaels disperat şi o revenire a lui Edge care i-a consolidat statutul de “The Ultimate Opportunist”. Plus, cam pe aici a început ascensiunea lui CM Punk.
