WWE Smackdown
Un segment de inceput plictisitor, cu oameni plictisitori terminat in ceea ce ii da lui Teddy Long un orgasm spiritual: tag team match. Nu imi pot da seama cum de ani de zile poti face un om sa zica si sa faca acelasi lucru si sa nu realizezi ca e plictisitor. Hint hint. Dar asta a fost segmentul de inceput. Nu pot sa zic cat nu mi-a pasat de nimeni si de nimic din ce s-a zis, sau cat de lipsit de logica a fost venirea lui Swagger doar ca sa zica ca el va fi cel mai important lucru de sambata. Aceste actiuni fortate doar pentru a creea un conflict fortat sunt parca scoase din “Idei pentru Scenaristi fara idei”.
La fel ca Raw, Smackdown are o intreaga emisiune de care nu imi pasa, mai ales de main event. Teoretic Smackdown e vineri, si era momentul sa faca ceva maret intre Swagger si Del Rio ca sa puna over un meci pentru Nr. 1 contender daca tot nu au titlul acolo. In schimb cei doi s-au vazut pierduti intr-un meci absolut ridcol de mare cu prea multa lume in care nimeni un a avut timp sa faca ceva. Astfel de meciuri merg la Survivor Series, sau cu build-up mare. Pus asa la intamplare pe un Smackdown tot ce imi inspira este o lipsa de creativitate crasa. Nu zic ca nu merge din cand in cand sa mai scapi asa cand esti in pana de idei, dar sub nici o forma la un Go Home show.
La Smackdown ceea ce m-a bucurat a fost meciul Jericho vs Cesaro. Desi infrangerea lui Cesaro este ceva ce imi displace, meciul a fost bun si cum am zis, m-a bucurat. Am avut ce VEDEA la Smackdown. Daca cumva povestile sunt slabe – si SUNT – macar am la ce sa ma uit din punct de vedere atletic.
