WWE

Acasă WWE Pagina 2
Sectiune dedicata WWE-ului cu cele mai noi stiri, zvonuri si rezultate.

Roman Reigns îşi va apăra titlul împotriva lui Seth Rollins la Royal Rumble

În cadrul ediţiei de SmackDown din această săptămână, Brock Lesnar l-a provocat pe Roman Reigns la un meci Champion vs. Champion. Reigns a spus că a fost o idee bună, dar nu a fost ideea lui și a respins-o.

În culise, Adam Pearce i-a spus ulterior lui Reigns că, din moment ce provocarea lui Lesnar a fost refuzată, Pearce va alege adversarul lui Reigns pentru Royal Rumble.

La finalul show-ului, cineva a bătut la ușa vestiarului lui Reigns. S-a dovedit a fi Seth Rollins, iar Rollins a râs în timp ce show-ul s-a încheiat.

Aşa arată acum card-ul updatat pentru Royal Rumble 2022:

WWE Championship Match: Brock Lesnar vs. Bobby Lashley
WWE Universal Championship Match: Roman Reigns vs. Seth “Freakin” Rollins
Men’s Royal Rumble Match: Johnny Knoxville, Rey Mysterio, Dominik Mysterio, Angelo Dawkins, Montez Ford, Austin Theory, Sheamus, 23 More TBD
Women’s Royal Rumble Match: Charlotte Flair, Nikki Bella, Brie Bella, Michelle McCool, Summer Rae, Kelly Kelly, Lita, Rhea Ripley, Naomi, Nikki ASH, Carmella, Zelina Vega, Shotzi, Tamina, Dana Brooke, Natalya, Aliyah, Shayna Baszler, 11 More TBD
WWE Raw Women’s Championship Match: Becky Lynch vs. Bianca Belair, Liv Morgan OR Doudrop
* The Miz & Maryse vs. Edge & Beth Phoenix

Mickie James, Bella Twins sau Lita au fost anunţate pentru meciul Royal Rumble

WWE a anunţat revenirea mai multor nume importante din divizia feminină pentru meciul Royal Rumble.

Dintre cele menţionate la SmackDown, cel mai interesant nume este Mickie James, care în acest moment este campioana Impact Knockouts, fapt menţionat de Pat McAfee în timpul comentariului, dar şi de WWE pe reţelele de socializare.

Momentan, acestea sunt numele anunţate pentru meciul feminin Royal Rumble:

* Nikki Bella
* Brie Bella
* Michelle McCool
* Summer Rae
* Kelly Kelly
* Lita
* Rhea Ripley
* Naomi
* Nikki ASH
* Carmella
* Zelina Vega
* Shotzi
* Tamina
* Dana Brooke.
* Natalya
* Aliyah
* Shayna Baszler

Samoa Joe a fost dat afară din WWE

Timpul petrecut de Samoa Joe în WWE a luat sfârșit, el fiind concediat de către companie.

Joe a fost inițial dat afară de companie în aprilie 2021, ca parte a concedierilor de anul trecut de după WrestleMania. A fost adus înapoi la scurt timp după aceea, în iunie, și a apărut ca enforcer pentru William Regal (acum concediat şi el) înainte de a reveni în ring și de a-l învinge pe Karrion Kross în august pentru titlul NXT.

Cu toate acestea, Joe a fost nevoit apoi să renunțe la titlu în luna septembrie a aceluiași an din cauza unei accidentări. De atunci, el nu a mai revenit pe TV.

Următorul show WWE din Arabia Saudită va fi în februarie

În noiembrie anul trecut, PWInsider a raportat că WWE plănuia ca următorul show al companiei din Arabia Saudită să aibă loc în luna februarie a acestui an. Potrivit Fightful, data actuală programată pentru acest show este 19 februarie.

Surse din cadrul companiei au declarat pentru Fightful că datele din februarie și “sfârșitul toamnei” par a fi perioade stabile și de încredere pentru desfășurarea show-urilor în Arabia Saudită.

În plus, personalul și wrestlerii au trecut în calendarele lor interne data de sâmbătă, 19 februarie, ca dată a show-ului, ceea ce este în concordanță cu faptul că WWE organizează de acum PPV-urile în zilele de sâmbăta. Anterior, WWE a organizat show-urile din Arabia Saudită în timpul săptămânii, așa că acum va exista o zi de călătorie între show-ul din Arabia Saudită și Raw.

Nou val de concedieri în WWE. William Regal, Timothy Thatcher şi Road Dogg, printre cei daţi afară

Trei wrestleri din NXT au fost daţi afară în timpul unui nou val de concedieri în WWE. Este vorba despre Timothy Thatcher, Hideki Suzuki şi Danny Burch.

Thatcher şi Burch nu au mai apărut la TV în ultima perioadă, însă erau antrenori la Performance Center. Acelaşi rol îl avea şi Hideki Suzuki, care însă făcea parte şi din stable-ul Diamond Mine.

În acelaşi val de concedieri, cele mai importante mişcări au fost la nivelul staff-ului din NXT. William Regal, Road Dogg, Scott Armstrong, Ace Steel, Dave Kapoor şi Ryan Katz au fost concediaţi.

William Regal avea funcţia de Director de dezvoltare a talentelor și director de recrutare global şi era considerat “mâna dreaptă” a lui Triple H în NXT, pe lângă prezenţa constantă la TV ca general manager.

Brian James aka “Road Dogg” a revenit în WWE în 2014 şi pentru o perioadă a fost şeful echipei creative din SmackDown, iar din 2019 a venit în NXT. Scott Armstrong, pe lângă rolul de arbitru, era şi producer.

Ace Steel lucra ca antrenor la Performance Center, dar şi era producer în NXT. Dave Kapoor aka Ranjin Singh, cunoscut pentru rolul de manager al lui The Great Khali, avea o funcţie importantă în cadrul echipei creative din NXT.

Ryan Katz era şi el o figură importantă în zona creativă din NXT. Katz a fost implicat în dezvoltarea mai multor personaje pentru NXT şi a ajutat o serie de wrestleri să-şi îmbunătăţească modul în care arată pe TV. După decesul lui Dusty Rhodes, Katz a fost şi cel care a predat orele de promo de la Performance Center.

Review NXT 2.0 New Year’s Evil

Unified NXT North American Championship
Carmelo Hayes (c) vs. Roderick Strong (c)

Un început foarte bun de show, un meci fast paced în care ambii wrestleri şi-au arătat punctele forte. În ciuda faptului că a primit destul timp, 15 minute, nu a trecut niciodată într-o treaptă superioară şi, pentru un meci de unificare a două titluri, i-a lipsit acea doză în plus de dramatism.

Un rezultat previzibil, aşa cum au fost toate de la acest show. Totuşi, eu mă gândeam că vor lua titlul de pe Strong la War Games, dar probabil au alte planuri cu Joe Gacy şi în felul acesta au rămas şi cu un singur titlu. Îmi place Carmelo Hayes, este carismatic şi se descurcă bine şi în ring, mai ales când are lângă el un expert precum este Roddy.

Nu-l văd pe Strong să facă parte din direcţia pe care WWE o doreşte cu NXT 2.0, deşi a demonstrat şi aici că este un veteran pe care ţi-l doreşti să-l ai în roster, pentru că poate scoate oricând meciuri bune şi pune alţi wrestleri over. În caz că-l trec pe linie moartă pe Strong, sper să fie păstrat pe TV Malcom Bivens. Este cu adevărat un manager potrivit pentru wrestlerii care nu au abilităţi foarte bune la microfon.

Câştigător: Carmelo Hayes
Rating: ***1/2

– A fost anunţată revenirea Dusty Classic. În două săptămâni începe turneul din divizia masculină, iar în februarie va începe cel din divizia feminină.

– Segmentul dintre AJ Styles şi Grayson Waller a fost bun. Waller face parte dintre wrestlerii cu potenţial propuşi de NXT 2.0. Meciul va avea loc săptămâna viitoare. Waller poate ieşi over din tot acest mini-feud şi fără să-l învingă pe AJ, rămâne de văzut ce decizie va fi luată.

MSK & Riddle vs. Imperium

Un nou meci destul de bun, cu un pace similar celui din opener şi o situaţie destul de asemănătoare. Mă refer aici la diferenţa dintre cele două stiluri. Pe de o parte este cel high fly al celor din MSK, pe de cealaltă parte este stilul mai tehnic şi mai stiff al celor din Imperium. Însă la fel ca în primul meci, şi aici a existat o chimie între aceste două stiluri. Despre momentele dintre Riddle şi WALTER nu are rost să vorbesc foarte mult, au meciuri foarte bune în indies, care merită urmărite pentru a vedea mai mult.

Rămâne de urmărit când va primi MSK title shot-ul pe care clar şi l-a asigurat aici. Poate la acelaşi show în care va fi finala Dusty Classic.

Aparent Jeff Hardy trebuia să fie “şamanul” MSK, însă ideea cu Riddle a fost mult mai bună. Îmi imaginez ce fel de segmente ar fi ieşit, dacă Dezmond & Wentz nu-şi diluau gimmick-ul pe care l-au avut în Impact Wrestling şi care era mai mult TV-14 decât PG.

Câştigători: MSK & Riddle
Rating: ***3/4

Mandy Rose vs Cora Jade vs Raquel Gonzalez | NXT New Year's Evil
NXT Women’s Championship
Mandy Rose (c) vs. Raquel Gonzalez vs. Cora Jade

Cel mai slab meci de pe card, cu un final la fel de slab. În primul rând, s-a mai făcut intrarea asta din elicopter, chiar într-un meci feminin, însă în main roster.

Nu a ieşit un meci bun pentru simplul fapt că, faţă de celelalte meciuri de pe card, nu a fost în ring cineva cu experienţă. Lui Mandy Rose nu i se poate reproşa nimic în ceea ce priveşte character work-ul din timpul segmentelor şi promo-urilor, însă parcă se schimbă total când intră în ring. Raquel Gonzalez nu m-a impresionat niciodată, nu mi s-a părut că are ce îi trebuie pentru a fi campioană, în special în prima variantă de NXT. Cora Jade are mult potenţial, dar încă este prea green pentru a duce singură un meci.

Mi-aş fi dorit să văd o victorie a lui Mandy, evident, pentru că nu lua titlul de pe ea atât de uşor, pe Raquel, pentru a o scoate pe Gonzalez definitiv din preajma titlului şi pentru a fi continuat storyline-ul cu Cora şi Mandy, unde văd un potenţial enorm pentru un underdog babyface aşa cum este Jade. Însă dacă nu se face ăsta, pe Mandy Rose ar ajuta-o un program cu Io Shirai.

Câştigătoare: Mandy Rose
Rating: **1/2

– Boa este single de când WWE a abandonat storyline-ul cu Mey Ying. Acum pare că are un gimmick inspirat de “demonul” lui Balor. Oricum este ceva similar.

– Segmentul dintre Andre Chase şi Von Wagner merită skip. Dacă mai sus vorbeam de Waller ca un wrestler cu potenţial, Chase şi Wagner sunt doi dintre cei care se află în cealaltă jumătate a listei. Cel puţin la Von Wagner, lipsa talentului se vede cu ochiul liber.

– Săptămâna viitoare va fi un meci Crowbar on a Pole între Pete Dunne şi Tony D’Angelo, semn că WWE l-a angajat pe Vince Russo în NXT.

Tommaso Ciampa vs Bron Breakker | NXT New Year's Evil
NXT Championship
Tommaso Ciampa (c) vs. Bron Breakker

Un main event straight to the point. Nu a existat nicio poveste complexă şi nici nu a avut o multitudine de manevre, însă a respectat caracteristicile de baze ale unui meci de wrestling, iar produsul final a fost foarte bun.

O mare parte din “vină” i se datorează şi lui Ciampa, care a fost perfect în rolul de veteran, campion de tranziţie. Bron arată bine, vorbeşte bine, se mişcă bine în ring, dar oricât de talentat şi cât de mult potenţial ar avea, în termeni de wrestling este încă green, are doar câteva luni de când este în NXT. Nu este un reproş, nici pe departe, are cel mai mare potenţial dintre toţi wrestlerii din NXT 2.0, dar fără un veteran ca Ciampa acolo, nu neapărat să-l ghideze tot timpul, dar să-i ofere siguranţă necesară, nu ar fi ieşit un meci atât de bun.

Nu ştiu însă dacă decizia de a pune titlul pe Breakker nu a fost luată prea rapid. Era de preferat să lucreze alături de Ciampa mai mult timp, astfel nu doar că ar fi prins mai multe pe parcurs, dar câştigarea titlului ar fi părut şi mai organică.

Pare că a fost ultima apariţie şi pentru Ciampa, care, în ciuda faptului că a fost ales campion după “accidentarea” lui Samoa Joe, nu este nici el potrivit pentru ceea ce se vrea de la NXT 2.0. Oricum, Ciampa este un wrestler care a depăşit cu mult aşteptările pe care le aveam atunci când a semnat cu WWE, mai ales că a avut mari probleme cu accidentările încă din perioada ROH.

Câştigător: Bron Breakker
Rating: ****

Fără doar şi poate, cel mai bun episod din NXT 2.0, dar asta şi pentru că au fost multe meciuri între wrestlerii noi şi cei cu experienţă. De aceea nici nu sunt în continuare complet “vândut” pentru acest proiect, deşi îmi place ideea de developmental, aşa cum a fost înainte de TakeOver era. Ideea este să nu facă overbooking, să ofere o creştere organică a wrestlerilor şi să nu mai proveze câte 15 feţe noi pe show.

Jeff Hardy, implicat într-un storyline în NXT 2.0 înainte să fie dat afară

Jeff Hardy, care a fost concediat de WWE în urma unui incident la un live event, urma să fie implicat în NXT 2.0 înainte de plecarea sa.

“Jeff Hardy a fost inițial gândit să fie “șamanul” pentru MSK. Cu doar câteva zile înainte ca dezvăluirea să aibă loc, Hardy a fost concediat de companie, iar Matt Ridddle a trebuit să se grăbească să filmeze materialele cu MSK pentru ca totul să funcționeze”, notează Fightful Select.

WWE a anunţat primele meciuri pentru Royal Rumble 2022. Cum arată card-ul

WWE a oficializat două meciuri pentru Royal Rumble 2022 în cadrul primului RAW din acest an.

Bobby Lashley i-a învins pe Big E, Kevin Owens şi Seth Rollins în main event-ul show-ului şi va fi primul challenger al lui Brock Lesnar, alături de care a revenit Paul Heyman.

Tot la RAW a fost anunțat că Edge și Beth Phoenix îi vor înfrunta pe The Miz și Maryse. Meciul urmează după victoria lui Edge asupra lui Miz de la Day 1, în care Maryse și Phoenix au fost implicate.

Tot în cadrul show-ului, Austin Theory a fost anunțat pentru meciul Royal Rumble, alături de Street Profits și Mysterios. Aceștia i se alătură lui Johnny Knoxville pentru Rumble.

PPV-ul va avea loc pe 29 ianuarie.

Big E trebuia să rămână campion WWE. De ce a schimbat WWE planul pentru Day 1

În main event-ul de la Day 1, primul show important al WWE din 2022, Brock Lesnar a câştigat titlul WWE. Lesnar însă nu a făcut iniţial parte din meci şi a fost adăugat cu doar câteva ore înainte de show, după ce a fost făcut public faptul că Roman Reigns are COVID-19.

Contul de twitter @WWEonFOX a publicat un infografic cu rezultatele de la Day 1. Cu toate acestea, a fost rapid șters după ce fanii au subliniat că Big E a fost menționat ca fiind câștigătorul meciului pentru titlul WWE. Graficul conținea o imagine cu Brock Lesnar, dar cu mențiunea “Big E Def. Lashley, Rollins și Owens”, fără nicio mențiune despre Lesnar.

“La începutul show-ului, Big E ar fi trebuit să iasă campion. Și astfel, pierderea titlului de către Big E a fost un rezultat direct al faptului că Roman a făcut COVID și au trebuit să vină cu o idee nouă”, a declarat Bryan Alvarez de la F4WOnline.

Top 10 cele mai bune meciuri din 2021

Am vorbit despre superlativele anului 2021 în wrestling, însă am zis să dedic un întreg articol separat celor mai bune meciuri ale anului.

În primul rând, faţă de alţi ani, părerile şi topurile sunt foarte diversificate, pare că niciun meci nu este general considerat meciul anului.

În al doilea rând, sunt multe meciuri care n-au prins topul meu, aşa că înainte de a vorbi despre cele 10 meciuri care mi-au plăcut mie cel mai mult, vreau să le menţionez rapid pe cele care au rămas pe afară.

  • Will Ospreay vs. Zack Sabre Jr. – NJPW New Japan Cup Day 8
  • Shingo Takagi vs. Will Ospreay NJPW New Japan Cup – Day 13
  • WALTER vs. Ilja Dragunov – WWE NXT TakeOver: 36
  • Shingo Takagi vs. Zack Sabre Jr. – NJPW G1 Climax 31 – Day 3
  • Katsuhiko Nakajima vs. Naomichi Marufuji – NOAH Grand Square in Osaka
  • Adam Page vs. Bryan Danielson – AEW Dynamite #115 – Winter Is Coming
  • Taiji Ishimori vs. Hiromu Takahashi – NJPW Wrestle Kingdom 15 – Day 2
  • Kota Ibushi vs. Tetsuya Naito – NJPW Wrestle Kingdom 15 – Day 1
  • Rey Fenix vs. Kenny Omega – AEW Dynamite #67
  • Johnny Gargano vs. KUSHIDA – WWE NXT TakeOver: Vengeance Day
  • Mayu Iwatani vs. Yoshiko – STARDOM All-Star Dream Cindrella
  • Shingo Takagi vs. Kazuchika Okada – NJPW New Japan Cup – Day 2
  • Drew McIntyre vs. Sheamus – WWE Fast Lane
  • Will Ospreay vs. Kota Ibushi – NJPW Sakura Genesis
  • WALTER vs. Tommaso Ciampa – WWE NXT TakeOver: Stand & Deliver – Day 1
  • Santos Escobar vs. Jordan Devlin – WWE NXT TakeOver: Stand & Deliver – Day 2
  • Roman Reigns vs. Edge vs. Daniel Bryan – WWE WrestleMania 37 – Day 2
  • Roman Reigns vs. Daniel Bryan – WWE SmackDown #1132
  • Cesaro vs. Roman Reigns – WWE WrestleMania Backlash
  • The Young Bucks vs. The Lucha Brothers – AEW All Out
  • Hiroshi Tanahashi vs. Kazuchika Okada – NJPW G1 Climax 31 – Day 2
  • Minoru Suzuki vs. Bryan Danielson – AEW Rampage #10 – The Buy-In
  • Shingo Takagi vs. Zack Sabre Jr. – NJPW Power Struggle
  • Kenny Omega vs. Adam Page – AEW Full Gear
  • Katsuhiko Nakajima vs. Kenoh – NOAH N-1 Victory – Day 6
  • Syuri vs. Utami Hayashishita – STARDOM Dream Queendom

Top 6 Wrestle Kingdom 15 Matches - WrestleTalk
10. Kazuchika Okada vs. Will Ospreay – NJPW Wrestle Kingdom 15 – Day 1

Un meci cu simbolism, între fostul sau actualul golden boy al companiei – Okada – şi viitorul golden boy – Ospreay.

Dar mai mult decât atât, meciul a fost important pentru a încheia story arc-ul lui Okada, care de o perioadă lungă de timp nu mai folosea Rainmaker-ul ca manevră de final, ci Money Clip, o manevră de submission.

A fost cel mai bun meci al primei zile de la Wrestle Kingdom şi totodată cred că e şi cel mai bun meci din seria pe care au avut-o Okada şi Ospreay.

Un meci executat excelent, cu un Ospreay heel până în măduva oaselor şi cu Okada care a căutat finalul meciului prin orice metodă, dar nu prin Rainmaker. Momentele de final au fost extrem de tensionate, punctul culminant fiind momentul în care Okada a executat un Rainmaker brutal pentru a-l învinge pe Ospreay.

May be an image of one or more people
9. Hiroshi Tanahashi vs. Shingo Takagi – NJPW The New Beginning in Nagoya

Când Tanahashi va decide că e timpul şi totul este gata, va fi ţinut minte ca unul dintre cei mai buni din istorie. Incredibil modul în care lucrează omul ăsta la 44 de ani, după toate accidentările pe care le-a avut. E drept că a mai slăbit pace-ul în ultimii ani, însă este în continuare fantastic. Şi o face la aceeaşi intensitate din perioada neagră a NJPW.

Am citit câteva păreri despre meci şi sunt uimit că multă lume consideră meciul fiind slow burn/plictisitor/prea lung. Ritmul meciului a crescut treptat. Susţin în continuare că o poveste bună o spui prin anumite detalii, cum ar fi agresivitatea cu care Tanahashi a executat acel dropkick pe genunchiul lui Shingo, parcă te loveşte pe tine când vezi manevra. O altă subtilitate a fost folosirea Boston Crab-ului de Shingo. Cum el nu este un wrestler care se bazează foarte mult pe manevre de submission, dar aici a vrut să îl bată pe Tanahashi cu propriul său stil, a apelat la leg work, însă în loc de Texas Cloverleaf, a folosit prima manevră de submission pe care o înveţi ca young lion, iar apoi s-a prăbuşit efectiv pe piciorul lui Tanahashi, în loc să transforme manevra în ceva mai complex.

May be an image of one or more people
8. Finn Balor vs. Pete Dunne – WWE NXT TakeOver: Vengeance Day

Meciul cu Pete Dunne este magnum opusul lui Finn Balor. Absolut încântător meciul, părţile de mat wrestling şi tranziţii atât de smooth mai putem vedea doar la Zack Sabre Jr. Pare că s-a găsit formula perfectă pentru meciurile lui Balor, dar indiferent de cum e scris/gândit meciul, ţine de wrestling iq-ul celor din ring “produsul” final.

În al doilea run din NXT am putut vedea cea mai versiune a lui Balor. A durat ceva timp. Când a venit din Japonia nu mă aşteptam să depăşească ce a făcut acolo, nu mi se părea la nivelul altor wrestleri veniţi în perioada aia în WWE. Iar Pete Dunne a fantastic. Serios, e în top 5 workeri din WWE în ultimii ani.

May be an image of one or more people
7. Bryan Danielson vs. Kenny Omega – AEW Dynamite #103 – Grand Slam

În mod cert este cel mai bun meci oferit în cadrul unui show săptămânal. Şi a fost şi mai special datorită faptului că a marcat debutul în ring al lui Bryan în AEW.

Atmosfera a fost grozavă, iar Bryan şi Omega au lucrat excelent împreună. Cel mai tare lucru a fost că, de obicei AEW este all in cu astfel de meciuri, dar aici meciul a avut un început lent, cu momente de “cunoaştere” şi a dat şansa publicului, atât celor care erau live, cât şi celor din faţa tv-ului, de aclimatizare cu ceea ce se întâmplă în ring, decât să treacă acţiunea pe lângă ei. Ritmul a crescut încet, încet până la spoturile mari din meci şi s-a terminat cu tease-uri pentru OWA-ul lui Omega şi LeBell Lock-ul lui Bryan.

În mod cert, un final clean ar fi ridicat şi mai mult nivelul meciului, însă trebuie privită imaginea de asamblu. Bryan şi Omega au scos un meci foarte bun fără să-şi prezinte întreg move set-ul, dar cel mai important, fără să existe un câştigător, astfel hype-ul va fi şi mai mare pentru un eventual rematch.

Kyle O'Reilly outlasts Adam Cole in barbaric war of attrition - Creators Empire
6. Kyle O’Reilly vs. Adam Cole – WWE NXT TakeOver: Stand & Deliver – Day 2

Meciul din săptămâna WrestleMania pentru care am fost cel mai hyped şi pe care l-am aşteptat cel mai mult. Nu mi-a plăcut cum s-a încheiat feud-ul lor din ROH, aşa că aşteptam un final mai bun pentru rivalitatea dintre Cole şi O’Reilly.

A avut părţi în care poate a fost puţin cam prea melodramatic, dar per total a avut cantitatea potrivită de style & substance, proporţionată cum trebuie. A fost destul de lung încât să spună o poveste complexă şi să facă multe callback-uri. Chiar dacă a fost un gimmick match, ca nivel de storytelling poate fi considerat un “clasic”. Toate spot-urile mari au avut în spate o poveste, ci nu au avut big spots pentru a marca lipsa ei. Iar O’Reilly a oferit o adevărată lecţie de selling aici.

Stardom: Utami Hayashishita vs Syuri, receives 5.5 stars from Meltzer | Superfights
5. Utami Hayashishita vs. Syuri – STARDOM Tokyo Dome Cindrella Special Edition

Primul meci din STARDOM de pe listă, însă nu şi ultimul. Meltzer a declarat despre el că este cel mai bun meci feminin din istorie. Eu nu sunt de acord, însă îl consider unul dintre cele mai bune meciuri feminine pe care le-am văzut.

E un meci must-see pentru cei care vor să vadă meciuri de calitate şi/sau cunosc cât de cât zona de joshi puro.

Ce pierde pe partea de execuţie propriu-zisă a manevrelor, anumite momente sloppy etc, recuperează prin intensitate, dramatism şi un real fight feel. Pe hârtie sună a final anticlimactic, însă este consecinţa a ceea ce s-a întâmplat în ultimele 45 de minute.

The History Of Giulia vs Tam Nakano Ahead Of All Star Dream Cinderella
4. Giulia vs. Tam Nakano – STARDOM 10th Anniversary ~ All-Star Dream Cindrella ~

Holy fuck! Meciul ăsta a fost motivul pentru care am vrut să văd întreg show-ul, a fost lăudat peste tot şi merită fiecare cuvânt frumos. E unul dintre cele mai bune meciuri ale anului.

Bineînţeles, ajută să fie cunoscută povestea celor două şi cum s-a ajuns la HAIR vs. HAIR match între două femei. A fost flawless. Tam Nakano are doar patru ani de experienţă în ring, dar execută manevrele fără cusur. Steiner Screwdriver-ul a arătat badass as fuck. Dar peste toate manevrele, variaţia lor şi alte elemente care ţin de partea tehnică a unui meci de wrestling, a fost storytelling-ul. Slap exchange-ul a fost momentul meu preferat din meci, peste orice big spot.

Top 7 NJPW G1 Climax 31 Matches - Page 3 of 3 - WrestleTalk
3. Tomohiro Ishii vs. Shingo Takagi – NJPW G1 Climax 31 – Day 1

Un meci brutal, lovituri foarte stiff, a avut un ritm accelerat, storytelling simplu, dar excelent. A avut şi un callback către un meci dintre Shibata şi Ishii şi per total a arătat ca un Misawa – Kawada modern. Cred că a fost cea mai mare reacţie a unui public NJPW de când a început pandemia. Arena din Osaka aproape că a explodat. Modern classic.

Top 5 best NJPW Wrestle Kingdom 15 matches
2. Kota Ibushi vs. Jay White – NJPW Wrestle Kingdom 15

Analizat din punct de vedere obiectiv, a avut toate caracteristicile pentru a fi considerat un meci foarte bun. Acum, cine a fost implicat emoţional în povestea lui Ibushi, poate a simţit meciul mult mai intens. Mie stilul în care a fost lucrat mi-a adus aminte de meciurile pe care le avea Tanahashi când era main eventer.

E o artă să poţi transmite emoţie, să poţi spune o poveste, printr-un mod mai slow de a lucra. Ce-i drept, primele 15-20 de minute nu sunt foarte relevante, iar calitatea este dată de micile subtilităţi din manevre şi tot ceea ce se întâmplă în ring. Ţin minte că problema asta a fost ridicată şi la primul Okada/Omega. Cum am spus, stilul poate nu este pe placul tuturor, dar luat obiectiv, sunt toate elementele necesare pentru un meci bun. În plus, a avut minimul de intervenţii din partea lui Gedo şi de data asta au avut sens, nu au stricat cu nimic meciul.

Pentru mine a fost meciul care m-a făcut să simt ceva când mă uit la wrestling după multe luni de zile în care am pierdut puţin contactul. În place stilul lui Jay White şi cum se desfăşoară ca heel, modul în care execută manevrele şi chiar cred că este cel mai bun heel din momentul ăsta. Mai are de lucrat ca personaj în afara ringului, însă odată început meciul, stăpâneşte aproape la perfecţie personajul pe care îl joacă. Ibushi e Dumnezeu, poate lucra orice stil, a demonstrat în G1, a demonstrat şi acum şi asta a fost marea poveste din NJPW în ultimul an de zile. A luptat stilul adversarului în meciurile de G1, a arătat că îi poate învinge şi să câştige turneul. Acum că i s-au adăugat mai multe obstacole în cale este pentru a face victoria lui şi mai importantă. Nu era chiar necesar, dar a ieşit bine şi s-a potrivit şi cu organizarea show-ului pe două zile. 

May be an image of one or more people and people standing
1. Shingo Takagi vs. Will Ospreay – NJPW Wrestling Dontaku

După o trilogie impresionantă, Osperay şi Shingo au reuşit să depăşească aşteptările pe care le-au creat în precedentele trei meciuri.

Mi s-a părut că a semănat puţin cu primul Okada vs. Omega, din Tokyo Dome şi dacă există vreo rivalitate care să se apropie de cea dintre Okada şi Omega, cea dintre Ospreay şi Shingo este. N-a fost un limb work sau ceva basic în modul în care a fost construit meciul, chiar mi-a lăsat impresia că a avut o psihologie mai complexă. Durata de 44 de minute a fost ideală pentru ceea ce s-a întâmplat şi dacă a fost o parte a meciului mai slabă, a fost pe la minutule 22-25, înainte de spot-ul cu masa, însă restul build-ului până la acel moment a fost superb. De asemenea, foarte multe callback-uri la meciurile lor din trecut, au avut şi de unde.

WrestleBook (Unofficial) Awards 2021 – Retrospectiva anului în wrestling

Pentru wrestling, cel mai important moment din acest an a fost marcat de revenirea spectatorilor la show-urile companiilor nord-americane. Totodată, fiecare companie relevantă a avut câte ceva de oferit, mai rău sau mai bun.

WWE s-a remarcat cu o nouă tactică murdară – valurile masive de concedieri, dar şi cu resetarea NXT, pornind de la mutarea show-ului în serile de marţi, ca să nu mai concureze cu Dynamite, până la revenirea la un sistem de dezvoltare, care se pregătească noi “staruri” pentru main roster.

AEW a profitat de multe dintre concedieri pentru a aduce mai mult star power, dar şi personaje pe care publicul le aprecia în WWE, însă nu le aprecia booking-ul. Totodată, AEW a arătat şi ce fel de run ar trebui să aibă o legendă pentru Sting. Însă, fără doar şi poate, apogeul pentru compania lui Tony Khan a fost debutul lui CM Punk la prima ediţie de Rampage, urmat îndeaproape de debuturile lui Ruby Soho, Adam Cole şi Bryan Danielson la All Out.

Pentru Ring of Honor, 2021 este posibil să fi fost ultimul an de activitate, în timp ce pentru Impact Wrestling Hard to Kill nu este doar un PPV. Tot în 2021 a revenit PWG, iar MLW şi GCW se bat pentru poziţia de top indie promotion după dizolvarea EVOLVE.

În Japonia, NJPW a oferit destule meciuri bune, însă booking-ul, accidentările şi interdicţile de călătorie spre Japonia au lăsat compania într-o poziţie destul de grea. În schimb, NOAH a redevenit o promoţie relevantă, cu meciuri foarte bune, care merită urmărită şi mai mult în 2022.

Personal, pentru mine anul 2021 a reaprins pasiunea pentru pro-wrestling, după ceea ce s-a întâmplat în 2020. Totul a pornit cu Wrestle Kingdom 15, urmat de tot ceea ce a făcut AEW în această perioadă.

Am mizat pe faptul că revenirea lui CM Punk în wrestling şi am încercat o relansare a proiectului WrestleBook, însă cum de câţiva ani buni este doar un one man show, din cauza timpului liber limitat, dar şi a lipsei totale de interes pentru WWE, produs pe care comunitatea site-ului îl urmărea intens, sunt şanse mici ca activitatea să revină aici.

În ciuda celor spuse mai sus, prezint mai jos superlativele mele în materie de wrestling pentru anul 2021.


Cel mai bun PPV – AEW Full Gear

Cum show-urile oferite de NXT şi NJPW, care teoretic ar fi trebuit să rivalizele în această categorie, au fost de multe ori inconstante, în mod real, bătălia a fost între PPV-urile AEW, iar apogeul consider că a fost chiar la ultimul din acest an, Full Gear.

Meciul între Inner Circle împotriva Men of the Year şi American Top Team a fost singura rotiţă care nu a funcţionat aşa cum a trebuit, în schimb au fost nu mai puţin de cinci meciuri de la foarte bune la excelente. Pare că soluţia pentru PPV-urile AEW este să renunţe la tot felul de gimmick matches şi să ofere meciuri simple, cu storytelling, cel puţin pentru gusturile mele.

Cel mai bun comentator – Taz

Taz se aude mai des la Rampage şi la Dark, însă este de fiecare dată o plăcere, mai ales când face echipă cu Excalibur. Este fără nonsens şi foarte bine articulat, numeşte manevrele după nume şi oferă de fiecare dată nu doar o gură de aer proaspăt, dar şi informaţii relevante despre meci sau wrestling în general.

Cel mai underrated wrestler Drew Gulak

De fiecare dată, în ultimii ani, la cel mai underrated wrestler două nume apăreau constant – Cesaro şi Sami Zayn. Însă mi se pare că în ultima perioadă, mai exact în acest an, s-au schimbat puţin lucrurile. Evident, Cesaro ar trebui să fie constant în upper midcard-ul sau main event-ul WWE, însă pentru câteva luni a fost acolo (probabil cât au durat negocierile pentru un nou contract) şi şi-a făcut treaba cu succes. Este în continuare underrated, însă măcar a avut o scurtă perioadă în care a putut să strălucească. Cât despre Zayn, este săptămână de săptămână la TV şi este de fiecare dată împlicat într-un storyline. Chiar mi se pare okay booking-ul lui din ultimii ani.

Deşi pot numi o mulţime de nume din WWE – Shayna Baszler, Mustafa Ali, Sheamus, John Morrison şi chiar dacă mai există cazuri gen The Butcher & The Blade în AEW, cel mai subevaluat wrestler din 2021 mi se pare Drew Gulak. Să nu se înţeleagă greşit, nu zic că locul lui este în main event-ul WWE, însă omul în cel mai bun caz are un meci de cinci minute la Main Event.

În perioada din 205 Live a demonstrat că poate tăia promo-uri interesante, se poate mula pe orice fel de gimmick, chiar dacă este unul cu accente de comedie sau unul mai serios, iar în ring este un adevărat talent, de aceea probabil a fost dorit iniţial ca antrenor pentru NXT. Consider că este omul potrivit pentru a fi gatekeeper în midcard.

Cel mai overrated wrestler – Charlotte Flair & Becky Lynch

WWE nu ştie ce booking să îi ofere lui Charlotte când nu este campioană, astfel că în cel mai mult timp este campioană. Şi este stale, din moment ce are acelaşi booking tot timpul.

Revenirea lui Becky Lynch a distrus tot run-ul pe care îl începuse Bianca Belair la WrestleMania, după acel meci foarte bun cu Sasha Banks. Nu doar că nu era necesară un squash al lui Becky, dar nici măcar nu era nevoie să revină heel şi să fie titlul pus pe ea din prima seară.

Most Improved – Darby Allin

Omul este deja un star. Faptul că lucrează săptămână de săptămână alături de Sting probabil l-a ajutat. Poate fi în main event-ul show-urilor fără să aibă vreo centură, asta înseamnă să fii un star.

De asemenea, din ce am văzut meciurile/segmentele lui de multe ori au cel mai mare rating de la Dynamite.

Cel mai bun storyline/feud – Povestea lui Adam Page

Indiferent cât de deep intri în poveste sau din contră, cât de superficial o priveşti, Hangman e relatable şi popularitatea lui din AEW mai arată şi că poate chiar s-a dus era wrestlerilor over the top, cel puţin dacă luăm în calcul publicul actual.

Arc-ul lui Page, care mi se pare cel mai bun storyline din ultimii ani, îmi arată atitudinea pe care AEW o are când gestionează poveştile spuse pe tv. Reţeta e simplă teoretic şi se referă la “trust the process”. De asta rămân încrezător că şi alte poveşti vor evolua mişto şi vor avea, în cele din urmă, un pay-off care nu va insulta inteligenţa fanilor.

Cele mai bune promo-uri – Eddie Kingston

Modul în care Eddie Kingston livrează promo-urile este unic, datorită autencitităţii şi intensităţii din ele.

Cel mai bun exemplu a fost în feud-ul cu CM Punk, în care nu doar că a mers umăr la umăr cu unul dintre cei mai buni talkeri din wrestleri, dar l-a surclasat în mod clar.

Cel mai bun show săptămânal – AEW Dynamite

Indiferent că este un card stacked sau unul cu wrestleri care apar mai puţin pe TV, în fiecare săptămână este ceva de văzut la Dynamite. Nu cred că s-a întâmplat vreodată ca un Dynamite să nu aibă meciuri bune sau să nu ofere o avansare a poveştilor spuse în acel moment.

Cel mai important este ceea ce am menţionat la începutul paragrafului. Nu sunt aceleaşi meciuri şi nici măcar aceeaşi wrestleri în fiecare săptămână la show-ul flagship. Este tot timpul fresh.

Cea mai bună echipă – FTR

În primul rând, aş vrea să menţionez şi The Lucha Brothers, pentru care 2021 a însemnat şi primul reign în AEW. A fost o decizie grea, însă în cele din urmă mi-am dat seama că mi-au plăcut mai mult momentele în care am văzut FTR anul acesta, chiar dacă au lipsit o perioadă de timp de pe tv.

Este mai mult vorba de stiluri, FTR este o echipă exact pe placul meu. Nu trebuie uitat ce au făcut Lucha Brothers şi Young Bucks anul acesta.

Cei mai buni wrestleri – Bryan Danielson & Giulia

La jumătatea anului aş fi pariat bani buni că nimeni nu îi poate fura titlul de “wrestler-ul anului” lui Shingo Takagi. Şi ce-i drept, este unul dintre cei mai buni de anul acesta, toate meciurile lui single din NJPW sunt must-see. Totodată, o menţiune importantă merită şi Kenny Omega, care a dus o mare parte a reign-ului accidentat, iar în ciuda acestui lucru a reuşit în continuare să livreze meciuri foarte bune.

Însă nimeni nu poate rivaliza cu Bryan Danielson anul acesta. Într-adevăr, aşa cum am crezut în vară, este anul dragonului. Dar anul lui “American Dragon”.

Incredibil work rate-ul lui Bryan din acest an, calitatea meciurilor lui, dar şi faptul că a reuşit asta în două companii diferite. În prima parte a anului a avut meciurile cu Roman Reigns, şi-a luat o pauză de durată, însă a recuperat tot după debutul în AEW prin meciurile cu Omega, Suzuki, Kingston şi Page, dar şi celelalte meciuri de la Dynamite şi Rampage. Îi urmăresc de mulţi ani cariera lui Bryan şi încă nu am văzut vreun meci în care să fie slab.

În divizia feminină aveam alte două favorite, pe lângă alegerea deja menţionată: Thunder Rosa şi Serena Deeb. Rosa, după o primă parte a anului în care a avut şi meciul cu Britt Baker, a fost mai mult pe la Dark . Am speranţa că ori va fi prima campioană TBS ori îi va lua titlul lui Britt Baker anul viitor. Cât despre Serena, probabil cea mai bună din AEW din punct de vedere al abilităţilor în ring, anul ei a fost afectat foarte mult de accidentări.

Alegerea mea, Giulia, vine din Stardom, principala companie de joshi puroresu, care merită mult mai multă atenţie. Giulia a avut un an aproape perfect, cu multe meciuri bune şi nu este de mirare că este pe radarul WWE. Are cam tot ce îi trebuie pentru a avea succes şi acolo şi în plus nu este atât de cunoscută publicului larg pentru a-i afecta posibilul succes în WWE.

Pentru voi care au fost cele mai tari momente din wrestling în acest an? Cam atât din partea mea. Over & out.

The Hurt Business s-a reunit la RAW

The Hurt Business este din nou împreună, reunindu-se la episodul din RAW, din această săptămânp, pentru a-l ajuta pe Bobby Lashley împotriva lui Big E.

În show-ul din această săptămână, grupul s-a reunit, iar Cedric Alexander și Shelton Benjamin au venit să-l ajute pe Lashley în meciul cu Big E pentru titlul WWE.

După ce duo-ul a fost implicat, a apărut și restul celor din New Day, iar meciul s-a terminat fără concurs. Adam Pearce a programat apoi un rematch între Big E și Lashley pentru finalul show-ului, într-un Steel Cage match.

Lashley și MVP au condus Hurt Business cu Benjamin și Alexander pentru o mare parte din 2020. MVP este în prezent accidentat la genunchi.

Keith Lee a revenit la WWE TV cu un nou gimmick

Keith Lee este oficial “Bearcat”, revenind la Raw sub această titulatură și câștigând un meci squash.

Lee a apărut în show-ul de luni, răspunzând unei provocări din partea lui Akira Tozawa și fiind anunțat ca Keith “Bearcat” Lee. Acesta l-a învins pe Tozawa în scurt timp.

Lee a fost prezentat cu acest pseudonim în timpul unui dark match de lunea trecută, la Raw. Bearcat este un nickname folosit anterior de Bearcat Wright, membru al WWE Hall of Fame Legacy Wing, care a fost un wrestler popular în anii ’50 și ’60.

Rezultate Extreme Rules 2021

Kickoff Match
Carmella def. Liv Morgan

The New Day def. AJ Styles, Omos & Bobby Lashley

SmackDown Tag Team Championship
The Usos def. Street Profits

RAW Women’s Championship
Charlotte Flair def. Alexa Bliss

United States Championship
Damian Priest def. Jeff Hardy, Sheamus

SmackDown Women’s Championship
Bianca Belair def. Becky Lynch via DQ

Universal Championship
Roman Reigns def. Finn Balor